Elegie

E orb timpul ce mi-a rămas

morţii-mi respiră transparenţa

trec printre ei

ca şi cum nu mai sunt înfipt în carne

pune zăvorul

să nu intre vântul

să-mi şteargă urmele ce le-am lăsat

pe trupul şi sufletul tău

mi-e frică să cad

îmi tremură pe buze lumina

ca unui cerşetor palma

pomană să primesc încă o noapte

pentru o altă dimineaţă

niciodată nu am iubit mai mult clarul de zi

mă aşteaptă mama

nu plânge iubito

aprinde o candelă în inima ta

să lumineze tot ce am trăit împreună

Vizualizări: 136

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Octombrie 12, 2017 la 9:13am: Da, Agafia, mie îmi place mai mult această variantă mai simplificată, mai spre poezie cuprinsă în mister. O singură modificare aș dori: mama așteaptă. Desigur, ea se mai poate îndulci cu ceva metafore, dar tot așa mai criptice... Tu aici, ai făcut-o în ciudă :)) (sper că nu!)

Merci pentru varianta făcută pentru mine!

Sofi

:))

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Octombrie 12, 2017 la 2:59am: O poezie cu iz sepulcral... bine scrisă.

da Coza

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Octombrie 11, 2017 la 9:07pm: Superb!

Comentariu publicat de Nikol MerBreM pe Octombrie 11, 2017 la 4:15pm: Ambele variante sunt frumoase :)! Multă sensibilitate şi multă trăire în "îmi tremură pe buze lumina/ca unui cerşetor palma"!

Cu drag,

Nikol

Comentariu publicat de Agafia Drăgan pe Octombrie 11, 2017 la 12:06pm: @Sofia Sincă Chiar nu văd în ce măsură înlăturarea unor pronume şi elemente de legătură face limbajul acestui text să fie greu de descifrat)Înlăturarea lor nu schimbă nimic mai mult decât impactul dorit prin accentul pus cu aceste "cuvinte supărătoare"

Bun, am să scriu aici formă dorită de ţine, înlăturând ceea ce consideri balast. Mesajul poeziei este sau nu mai criptic? Eu zic că nu. Doar poeziea devine mai “rece”. Obscuritatea limbajului nu este dată de plusul sau minusul unor pronume şi elemente de legătură.
Cu preţuire şi prietenie,
Agafia

E orb timpul rămas

morţii respiră transparenţa

trec printre ei

ca şi cum nu mai sunt înfipt în carne

pune zăvorul

să nu intre vântul

să şteargă urmele lăsate

pe trup şi suflet

mi-e frică să cad

îmi tremură pe buze lumina

ca unui cerşetor palma

pomană să primesc încă o noapte

pentru altă dimineaţă

niciodată nu am iubit mai mult clarul de zi

aşteaptă mama

nu plânge iubito

aprinde o candelă în inima

să lumineze tot ce am trăit împreună

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Octombrie 11, 2017 la 9:53am: Mie nu-mi sună elegiac, ci explicativ. Se pot reduce mult cuvintele de legătură și nu numai:

E orb timpul ce mi-a rămas - E orb timpul rămas

să-mi şteargă urmele ce le-am lăsat - să-mi şteargă urmele lăsate

tot ce am trăit

o noapte, o altă, o candelă

Multe, multe pronume mai ales posesive. Într-o poezie, se știe, este trăirea autorului, nu-i nevoie de atâtea pronume. Frazele pot, se cer a fi mai reduse, mai criptate, astfel textul devine mai curat și este ceea ce dă fiorul liric, de fapt. Dar hotărârea este a ta.

Am citit cu plăcere,

Sofi

Comentariu publicat de Ionel Mony Constantin pe Octombrie 10, 2017 la 9:40pm: SUPERB!

Comentariu publicat de Valerian Bedrule pe Octombrie 10, 2017 la 7:55pm: Profunzime la fiecare vers, la fiecare trăire...

J' Arrive!

Comentariu publicat de Agafia Drăgan pe Octombrie 10, 2017 la 6:31pm: Multumesc, Valeria si Laura! Initial a fost "luminează tot ce am trait impreuna" UFFFFFF am adugat" să" si ...

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Octombrie 10, 2017 la 6:18pm: ...

pomană să primesc încă o noapte

pentru o altă dimineaţă...

Pătrunzător, elegiac, precum spune și titlul.

Am citit cu mare drag