Când seara de toamnă îmi bate la ușă

cu vântul sihastru venit dinspre nord,

văd flacăra zveltă urcând din cenușă,

trecând prin tăciunii în plin dezacord.

Prin fanta rămasă acum redeschisă,

aruncă balauri de umbre-n tavan,

aduși dintr-o veche poveste rescrisă,

uitată cândva într-un falnic vulcan.

.

Aș vrea să adorm, însă gânduri haine

îmi macină somnul, dorit îndelung,

iar umbra jucată-n perete îmi…

   in memoriam Adrian Păunescu 

Parcă te văd, minune printre sfinți,

Cum scrii o rugă-n cer, pentru părinți,

Mutând Cenaclul "Flacăra" în rai

Așa cum totdeauna tu visai. 

Parcă se-aude-un "Cântec femeiesc"

Rostit de-ntreg soborul îngeresc

Și-n ale paradisului ajunuri

Îndemnul tău: "Iubiți-vă pe tunuri". 

Ai devenit pe-a cerului pleiadă

O stea numită…

octombrie

dureros ca o smulgere

îmi plimbă șovăielnic paşii pe asfaltul umed

copacul nostru

în rugăciune

cu cea din urmă frunză

ce-şi fierbe sângele pe rug

şi-a prins la gât eşarfa dragostei noastre

depărtarea se scurge-n ape

trec strada la umăr cu nostalgiile

îmi cumpăr o ciocolată amăruie

topind în cerul gurii speranţe încă dulci

miroase-a dor păgân

și a…

Ia munții-aceștia de dragoste și dor,

Ce-și cresc pădurile sub aur fin

Și fură-albastrul cerului senin,

Într-un etern tandem, tulburător!

Bea cupa plină a sufletului meu,

Umplută cu ispită și minuni,

Licori ce curg adâncilor genuni,

Cu tot ce-nsemni și-am prețuit mereu!

Să îmi pătrunzi mirajul viu din visuri,

Până-ai s-atingi ușor un…

Se înfășoară frunzele pe stele,

precum șenilele de tanc, și-n gând

privesc cervida din pustie bând,

cu coarnele-înțesate de…

 de câte ori mă vedea la muzicuță cântând

 bătrânu' arunca sticla mă apuca de-o ureche

 pe plantația de bumbac

 un om spânzurat îmi cerea să nu tac

 dintr-o dată păream foarte mulți

 mă trezeam în biserică amenințând cu pistolul

 e lumea bărbaților

 pastorul se întindea cât era de lung din tavan

 dumnezeu cobora șiret

 un pantof

 femeile se băteau peste pântec

 își dedicau fiii luminii…

Alter ego-i un robot

oare(n-)o fi mai bine

cică să mă șterg pe bot

poezia-i o rușine

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Mă încearcă o emoție cunoscută.

Ce-mi pare  că o trăiesc ca la început,

cu ochii, cu buzele și străfundurile minții.

De undeva , din veacurile apuse,

aud foșnetul  pielii  mângâiate

în același fel, de toți bărbații lumii

și primite  înlăuntrul miezului lor,

de toate femeile lumii.

Pentru că toți au făcut dragoste

în celulele mele,

adânc, înfiorat, fremătând

în toate limbile…

Frumoasă-mi ești, rusoaico! 

Întinsul stepei s-a-ntrupat îmbrățișării tale

 - precum un suhovei*

ce-nalță pleava furând sărutul…

Și iar e miezul nopții, și iar privești 'napoi,

Te năpădește umbra din zidul neputinței

Și iar îți vin în minte acele inimi-sloi

Ce ți-au înfipt în suflet pumnalul suferinței. 

Te poartă iarăși gândul la clipele în care

Își presărau trufia pe rănile-ți adânci 

Și-acum mai simți pământul fugind de sub picioare

Când aruncau cu pietre din inimile-stânci.

În bezna grea și rece a licărit o cale,

O pâlpâire…

ai uneori aromă de șerpoaică

o stalactită ce zâmbește în deșert

Orfeu cu vâslă împărțind în barcă

aceiași doi canini de tigri la desert

și-n scoarța de amară soartă…

Pentru cei care nu au reușit să intre în direct, atașez emisiunea înregistrată:

https://www.mixcloud.com/Gabriela_Rauca/simfonia-culorilor-%C3%AEns...…

era să scriu despre un băiat năzdrăvan din măhală,

cu el și alți copii ne jucam pe toloacă,

ochi culeși din cireși, sprinten la cățărat,

nu-i era frică nici de gânsac,

ne măsuram, cine era cel mai înalt,

i-aș fi dat toți cârlanii, vacile, motocicleta lui tata,

dar

vară-mea îndrăzneață l-a luat prima de mână,

*

tot ce visam uneori era să scriu un poem,

despre colegul de bancă din clasa întâi,

apărea dimineața…

și nu eram atât de speriat să arăt că îmi pasă

și nu atât de îndrăgostit să cred orice de la tine

din lucruri mai vechi decât lumea uite-o rază mai joasă

cum urcă anapoda cerul începând de la răul din mine

ieșisem cum iese vreun mort să vadă ce-i prin lume prin țară

cum viii se-ntrec în copii și în curse cu moartea

mă-ntrebi dar nu știu ce-i aceea ce cântă și plânge-ntr-o doară

mă pui să citesc dar de mic urât-am eu școala și…

S-a întins liniștea peste tot

ca o mlaștină puturoasă și verde.

Miroase liniștea.

A cale putrede și fum de lumânare.

Miroase a ducă.

De n-ar fi povestea asta

cu atriul stâng și atriul drept,

m-aș duce să zdrobesc

pânzele de păianjen din cer.

Să-mi fac cunună de fecioară

și conduri de mireasă,

Să beau lumina aceea 

cu care vii și cu care pleci.

Să-mi odihnesc pleoapele 

pe borna…

Ești o hoață de iubire, și pe mâna lui Pilat,

Te-aș lăsa numai o clipă să te judece-mpilat

Vina ta de messalină să ți-o spânzure de vene

Răsucindu-ți între lanțuri, simțurile ariene,

Plânsul tău să fie oaza reptilelor în deșert

Adăpându-le-nsetarea până când am să te iert

Apoi, să te fur, iubito, și făptura ta ilustră

S-o sculptez pe zidul lânced în cetatea mea claustră…

Vai ce munte de durere

ce prăpastie de-amar

viața asta ce mai cere

dacă-i totul în zadar

Ce prăpastie de-amar

pe-o câmpie violetă

spre ce vârf însă să car

suferința o planetă…