Când cerul e iarăși albastru

[Monica Pester]

Mă încearcă o emoție cunoscută.

Ce-mi pare  că o trăiesc ca la început,

cu ochii, cu buzele și străfundurile minții.

De undeva , din veacurile apuse,

aud foșnetul  pielii  mângâiate

în același fel, de toți bărbații lumii

și primite  înlăuntrul miezului lor,

de toate femeile lumii.

Pentru că toți au făcut dragoste

în celulele mele,

adânc, înfiorat, fremătând

în toate limbile pământului,

mișcându-se vălurit,

în aceleași ritmuri, 

de ani, de sute de ani.

Pentru că eu am adunat

toată iubirea lumii și a timpurilor

ca să ți-o dau ție,

om al dragostei,

scos din tiparele mele

știute sau doar bănuite.

Tremur, chemând răvășitoarele

 respirații fierbinți, să ți le pun,

în palma încălzită

de sărutul coapselor mele.

Om din trecut și om din viitor !

De ce-mi tulburi aducerile-aminte ?

E săpat în noi. 

Iubire primești când vrei să dai și

dă iubire când trebuie să primești.

Nu este alt  fior mai pur decât

cel erotic, dezbrăcat de haina vulgului

Erotism pe care îl dai necerut

și îl iei ca ofrandă a clocotitoarei dorințe

Și te umpli de bucuria darului pe care îl faci

omului ce te-a purtat iar și iar

în călătoria fantastică a ființei tale.

Și pe care îl chemi mereu ,

în miezul trupului tău, până la istovire.

Mă lasă iar, iubite, în versul de început 

al unicei, nestăvilitei poezii,

scrisă cu arșița sângerie 

și incandescentă a dorinței !

[Chris]

da, frumos!

[Monica Pester]

Eu nu-mi alung învățătorii !

E bine că e bine .

Țin la poezia asta .

[Vasilisia Lazăr]

Aceasta pare varianta lui Dan de aseară. Am citit-o cu atenție. Dar nu mai ntează, contează că e mult mai bine. 

[Monica Pester]

Îl voi inlatura, cu siguranță! Nici pe mine nu ma mulțumește forma.

Mulțumesc frumos , Lisia  !

[Vasilisia Lazăr]

Cu referire la această poezie, dacă ar fi înlăturat balastul, ar ieși o nestemată.

[Vasilisia Lazăr]

Monica, am lungit-o degeaba cu discuțiile aici. Nu ai comis absolut nicio necuviință, eu doar am spus că presupun că Dan și-a șters varianta fiindcă din răspunsul tău de aseară reieșea că acel aspect nu te interesează. Atât. Iar tu ai zis că abia azi ai citit. Eu nu mai continui pe acest subiect.

[Monica Pester]

Da, Lisia, asa este.  Hai sa recitim împreună ce i-am răspuns aseară lui Dan !

Dar dacă am comis o greseala sau o necuviinta fata de cineva, îmi cer

iertare !

Seara minunata tuturor! 

[Vasilisia Lazăr]

Monica, era vorba de comentariul de aseară în care nu făceai nicio referire la varianta aceea și din care reieșea clar că ai citit, de aceea am presupus:

Comentariu publicat de Monica Pester cu 17 ore în urmă

Și iată cum , o fâlfâire de aripă,  cuvintele lui Gabriel,

se transformă în poem. 

Idee de novice ( în lirica ), mana de maestru !

Gabi, Ðan , mă onorează vorbele

voastre de apreciere.

Stima,

[Monica Pester]

Ok, azi de-abia am citit , acum am venit de la  cabinet. Aseară era foarte târziu.

Îmi pare extrem de rău.  Citesc absolut tot.

Și chiar așteptam feedback-ul  vostru la această poezie !

Nu reacționez prompt din motive de timp, iertare !!

[Vasilisia Lazăr]

Probabil răspunsul tău a venit prea târziu, Monica. Văd că deja îi răspunsesei și nu spuneai nimic despre asta și atunci a considerat-o inutilă. Adică eu asta presupun. Nu știu adevărul. Cert e că și eu am văzut-o. Era bună. Nu știam că a șters-o. Dar cred că acesta e motivul. De ce spun asta? Fiindcă nu de puține ori și eu am mai pus niște variante la care mi-am bătut mult capul. Că nu le-ai luat în calcul nu e problemă, dar uneori nici nu ai zis nimic. :)