ce tristă-i oglinda

când îmi strivesc pașii în nebunia mea

liberă și…

E-n îngânări safirul... Tot mai adânc prin ram ne

Sfâșie limpezimea,  precum un dor de moarte

Din alte calendare, ce ierni n-au să condamne.

Unde te-ascunzi, Iubire, că-n toate mi-eşti departe?

Și totuși, precum seara,…

Cu aripi diafane de cer îmi acoperi nopțile,

pictate cu stele și vise restante

când se întorc ploile și-mi spală gândurile

de nerostite păcate...

pe vreme de octombrie cu surîs cald

de unchiaș șăgalnic.

Iau veșnicia de mână, de acolo

unde Dumnezeu lăsase toate dorurile

despachetate printre frunze…

spuneai să jertfesc o inimă 

în asfinţit de iubire

să sărut lumina rănită

să-mi citesc destinul

sculptat în nisip

ai vrut să pictez vulturi

pe aripi de colibri

și să mă ascund în mare

colorat în toamna sufletului

să-mi limpezesc tristeţea

ți-ai dorit

cu lacrimi de fecioară

apoi ai fugit rugându-mă 

să nu uit să mângâi uneori 

pietrele din grădina ta

și să mă trezesc dacă voi putea

când vom…

Se scutură de galben o toamnă ireală,

Cu-aripi de brumă deasă venind de sus, din ceruri,

Prin nori ce-i plâng în palme, rămași pe-un ciob de vară

Se tot reinventează în mii și mii de feluri.

Pe coji de verde umed pășește neatentă,

Se oglindește-n ceruri prin ochii de furtună,

Sonet de șoapte crude îmi cântă surd, absentă,

Ca un pescar de vise pierdut sub stropi de lună.

Obraji de sare roșii și buze de rugină…

de oglindă înrămată
cu albastrul perspectivei
zâmbind derizoriu, 
fard sub care
ridurilor vieții
li se întunecă ochii.

 Până unde se întinde pânza nevăzută a speranţei?

 Încotro-şi îndreaptă firele ţesute cu neîntinare?

 Întrebări la care nimeni nu găseşte un răspuns ferice

 Şi cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare.

 Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nţeles?

 Încotro-şi trimite sunetele alungindu-se în aer?

 Un…

De-ajuns îi era roșul,de ce i-ai dat și spinul?

Nu-i lacrima povară cât ochiul poate duce?

Ca țipătul luminii ce a-njunghiat rubinul

Te-aud pe muchea-mi strâmbă lucind încă-o răscruce.

Din nou mușcă-ntrebarea. Beteagă-i şi hapsână!…

să ne lăsăm copilul la uşa unui orfelinat

sau la o ghenă

aş paria pe câini

ştii legenda Romulus şi Remus

îl îmbrăcăm în coajă de soc versace

sau tuia dior

vegetale elegante înţelegi proasta dracului

să aibe o şansă în plus la orfelinat sau

la ghenă ...plasticul de sac de gunoi

e sleios

mă oripilează atingerea lui

auzi tu muto termină cu gemetele

am fost lângă tine tot timpul

ori naşti ori mori ori…

Motto: Povestea de astăzi (rescrisă, se știe), 

             desprinsă-i din ochii neștiuți de venin, 

             sub creanga ce soarbe licoarea sălcie, 

             balsam pentru spaime și dureri care vin.

  Din crugul de iască, cu freamăt cresc zorii,

  fantastici și unici - zeități fără trup

  plutesc, se înalță. Tăceri-purgatorii,

  răsăritu-l descresc din priviri ce erup.

  

  Pe chipuri crispate impactu-i mirific.…

taci! lumea este un carusel

văd norii rostogolindu-se argonauți purtați de vânt

respir frunze răsfirate mirosul

reavăn /umed pământ /

strălucesc partiturile nopților conabii

voi dezlega corabia morții ca steaua de mare oceanul îl voi iubi

pe câmpii dropii solitare vor dormi la apus

grâul va rodi mai copt între zile rotunde

vara îmi va picta în păr simfoniile ierbii

ani postromantici vor…

Ce-ai inimă, ce te mai doare,

Ai cingători în  jurul tău?

De ce când vrei eşti sărbătoare,

Iar alteori, barbar  ateu?



Nu sunt tot eu… de ce mă tulburi?

Te uită, vom muri ca mâine,

Sunt la răscrucea dintre drumuri

Un armistiţiu vreau cu tine!



Eu să îţi fiu precum un cântec,

Tu – spectatorul surdo-mut

Şi îţi promit: n-am să te-ntunec

Cu simţăminte de-mprumut.



Ce zici? Cădem la învoială?

Ştiu că nu vrei,…

(exagerat de binevoitori)

nu cred orbește puzderiei de spuse

decât după ce fac inspecție gurilor

care le vântură.

Frisoanele muzicale,

luate de urechile vântului drept 

geamparale volatile,

îngenunche atotascultătoarea surzenie

a spațiului în care se prostituează 

emoții profetice.

Când am nevoie de priviri

pe lungimea de undă a negrelor lacune…

La tribunalul sorții - înghesuiți în sală,

Judecătoru-n robă ne strigă rar pe toți,

Suntem refugiații din lumea în spirală,

Crescuți pe-o scenă vie în roluri de roboți.

Îngenuncheați pe lame ne așteptăm sentința,

Regretele terestre ne trag în rădăcini,

De lujerul salvării se-agață-acum căința,

Sub cușma rațiunii ne cresc amarnici spini.

Un drog ne-a fost păcatul și viața o celulă,

Clădit-am paradisul pe dune de…

Tu nu m-ai vrut ca vrejul, să-mi târâi tânguirea

Prin colbul ce odată va sta pe cruci și carte.

Din osul unui cântec  mi-alcătuiși zidirea,

Dând aripei din setea băutului de moarte.

În slovă, târzielnic,  de-apari în miezul serii,…

te-ai îmbrăcat relativ

în lumina murdară

ţi-ai aşezat migălos

zâmbetul malefic

şi nici nu m-ai sărutat 

de atât adio

abia puteam să privesc

încleştat de amintiri

sub rochia ta

strălucea ceva

mai puternic

decât verigheta stricată la cerc 

de pe noptieră

inima ta sport decapotabilă

bătea sincron cu big ben

grăbit să caut o câmpie roșie

plină cu jurămintele tale 

am adormit din nou

în plină amiază…