Pânza nevăzută a speranţei

[Bonnie Mihali]

 Până unde se întinde pânza nevăzută a speranţei?

 Încotro-şi îndreaptă firele ţesute cu neîntinare?

 Întrebări la care nimeni nu găseşte un răspuns ferice

 Şi cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare.

 

 Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nţeles?

 Încotro-şi trimite sunetele alungindu-se în aer?

 Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ard

 Şi când vremea nestatornică mai toarce din al vieţii caier.

 

 Cum să te înalţi din tina ancestrală înspre albe stele?

 Încotro să îţi găseşti culcuş de pocăinţă şi iubire?

 Mintea, cosmosul fiinţei tale,-ncearcă să ascundă vidul

 Ce s-a-ncolăcit, precum un şarpe, -nvăluindu-te-n orbire.

 

 Suflet, inimă şi minte-ncing o horă-n valea armoniei,

 Plină de iluzii, de idei şi de-al creaţiei freamăt dulce,

 Iară inspiraţia se deschide – o imaculată floare,

 Pe altarul minţii-şi scutură petalele şi-apoi... se duce.

 

 Însă-n suflet pânza nevăzută a speranţei se întinde

 Şi în mreje-armonioase, binecuvântate iar te prinde.

Ana Cîmpeanu: Dragă doamnă, apreciem că ati postat o poezie pe site-ul nostru, dar de ce nu acceptati comentarii? Intrebarile retorice ale acestei poezii sunt expresie a frământărilor dumneavoastră existentiale si artistice, chiar dacă măsura de 18 silabe e pretentioasă si limbajul e un pic cam afectat. Sincer insă, noi vă urăm bun venit si sprerăm ca pe viitor să ne permiteti să si comentăm creatiile dumneavoastră fără să recurgem la acest procedeu la care avem acces noi, adminstratorii editori.

[Bonnie Mihali]

Doamna Ana Cîmpeanu, nu trebuie să vă supăraţi. Am o problemă cu computerul şi la setări de asemenea... Nu ştiu ce se întâmplă, că-mi apare şi aici şi pe alte site-uri Ning - postat de mine. Am încercat să rezolv problema, dar n-am reuşit... Încerc să apelez la un specialist, poate mă ajută.