Taina umbririlor mute

[Mariana Suciu]

Motto: Povestea de astăzi (rescrisă, se știe), 
             desprinsă-i din ochii neștiuți de venin, 
             sub creanga ce soarbe licoarea sălcie, 
             balsam pentru spaime și dureri care vin.

  Din crugul de iască, cu freamăt cresc zorii,
  fantastici și unici - zeități fără trup
  plutesc, se înalță. Tăceri-purgatorii,
  răsăritu-l descresc din priviri ce erup.
  
  Pe chipuri crispate impactu-i mirific.
  Speranța transformă. Ideatic, prin burg,
  în tabloul trudit cu efortul sisific
  al mâinilor frânte, lumini trudnice curg
 
  prin penel. Vrei să râzi? Surâd și-ți îngădui...
  dar sper că-nțelesul va veni mai târziu,
  destul să-ți permită iubire să dărui
  acelui ce-n beznă colorează-un pustiu.
 
  Vezi tu, chiar și luna, Fortunii-i dă chipul
  adesea, când Moartea ține vise în colți.
  Ea știe că nu poți dori asfințitul,
  hiene umane când se-ascund după porți. 
  
  Robită de taina umbririlor mute,
  păstrează-n-tre gene giuvaere-făclii,
  gingașă și tristă, priveghează știute,
  mișcătoare nisipuri ce susțin temelii.
 

[Blăjan Ovidiu]

frumoase versuri!

[Mariana Suciu]

 Zâmbesc amar, d-le da Coza, d-le Iordăchescu. Ce puțin ați reușit să mă cunoașteți în tot acest timp. Nu este vorba nici de aripi frânte nici de lamentări. Doar de o acceptare demnă a unei realități evidente - șansa mea în lumea poeziei este una inexistentă. Eu rămân aceeași persoană, care vă asigură de tot respectul și prețuirea sa.
 
 Mariana, cu stimă

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mariana,

Cred că intrepretezi greşit anumite comentarii! Nota critică, referitoare la un text, adusă de cititori are menirea de a-l face pe autor să şlefuiască şi mai mult textul; asta înseamnă că textul are valoare, mesaj... transmite. Poţi şlefui ceea ce se poate şlefui, dacă textul ar fi slab nu ai avea ce să şlefuieşti la el. Cam ăsta cred eu că este sensul intervenţiilor. Cât despre anonimi... toţi suntem anonimi. Pusă aşa problema, nu cred că aduce un plus textului, cu atât mai puţin autorului. Doar dacă vrei să te lamentezi... Bănuiesc că nu asta vrei!

[Ion Lazăr da Coza]

Vai, ce repede ne dăm loviți în aripă!...

[Ion Lazăr da Coza]

Cum eu am „copy paste” greșeala ta în comentariul meu, tu puteai s-o corectezi în textul tău!

[Mariana Suciu]

Cumva trebuia să se facă o selecție. Poate e timpul să mă opresc aici. Vă mulțumesc mult, pentru tot.

[Ion Lazăr da Coza]

Greșelile gramaticale nu trebuie doar asumate, ci și corectate!

[Mariana Suciu]

Nu am cerut niciodată îngăduință. Așa cum nu am cerșit niciodată aplauze. Imi asum tot ceea ce scriu, în consecință îmi asum și greșelile. Vă mulțumesc, d-le da Coza.

[Ion Lazăr da Coza]

Speranța, transformă. O ditamai virgulă între subiect și predicat!

Oricât am fi de îngăduitori cu poezia unei... anonime, nu trebuie să trecem veseli peste ruperile de ritm!

Poezia are consistență.

da Coza

[Mariana Suciu]

 Textele mele, cu siguranță și fără putință de tăgadă, au nenumărate deficiențe.
 Dar, greșeala lor capitală, este aceea că sunt scrise de mine... O anonimă.