La tribunalul sorții...

[Camelia Ardelean]

La tribunalul sorții - înghesuiți în sală,

Judecătoru-n robă ne strigă rar pe toți,

Suntem refugiații din lumea în spirală,

Crescuți pe-o scenă vie în roluri de roboți.

 

Îngenuncheați pe lame ne așteptăm sentința,

Regretele terestre ne trag în rădăcini,

De lujerul salvării se-agață-acum căința,

Sub cușma rațiunii ne cresc amarnici spini.

 

Un drog ne-a fost păcatul și viața o celulă,

Clădit-am paradisul pe dune de nisip,

Ne sună în ureche a morții grea pendulă,

Pe firul dintre clipe stă cel din urmă „bip”.

 

Ni-e timpul avocatul hain al acuzării,

Ne-nfruntă cu privirea, din ochi îi sar scântei,

(Pe fruntea sa ridată sub mimica trădării,

Citesc abecedarul compus din anii mei).

 

La banca penitenței făcut-am iarăși credit

Și ratele durerii nu le putem plăti,

Ne scriem așteptarea cuminte, dând pe „Edit“,

Setați pe tasta nopții, pretindem noua zi… 

[Camelia Ardelean]

Laura, doamna Chitic, doamna Agafia, domnule Burdușa: vă mulțumesc mult pentru rezonanță și promovare! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, mă bucur dacă popasul în pagina mea v-a făcut plăcere! Vă mulțumesc pentru comentariul lăsat, pentru opinie! Cu stimă, 

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, bucuroasă de popas! :-) Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Angelina, încântată de prezență! Vă mulțumesc pentru strofa citată și semnul de apreciere lăsat! Cu stimă,

[Sofia Sincă]

Versificația concentrării pe clipele cele din urmă. Judecată, vămi, regrete... și apoi liniște.

Poezia sună bine prozodic, deși tristă, apăsătoare.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[Nădejde Angelina]

"Ni-e timpul avocatul hain al acuzării,

Ne-nfruntă cu privirea, din ochi îi sar scântei,

(Pe fruntea sa ridată sub mimica trădării,

Citesc abecedarul compus din anii mei)."

Mi-a plăcut!