lumea vrea să ne ținem de mâini

iubirea propune alcool 

pentru binele tuturor voi scoate în stradă o mie de mame

cu poveștile lor

la distanță de-un zâmbet am libertatea să-ți fac

tot ce-mi place

carnea suportă orice preludiu

până la urmă ți se pare dragoste 

după data nașterii

tot felul de astre promit o viață mai plină

două degete ridicate cer lumea

și tu

mă tragi într-o…

Cu cioburi de Lună în mâini

Și cu tâmpla căruntă,

Tu treci din uitare-n uitare.

Mai porți doar văpaia în ochi

Din făptura-ți măruntă,

Și ne-nchini de iertare.

Ne-ai tors basmul vieții, pe rând

Adormindu-ne-n poală,

În vreme demult întâmplată.

Când vântul hain scoate-n noapte

Ecouri din ciutura goală,

Tu încă ne-asculți, fermecată.

Odaia-i rămasă și-acum

Cu candela…

Toamna căpruie
Vântul îl suie
Pân' la fereastra de mucava
Dorul de tine
Printre suspine
Își face cuibul în casa mea

Poart-o nălucă
Gândul de ducă
O frunz-albastră naște o stea
Îmi ești mirare
Și alinare
Ți-aș fi lumină, dacă ai vrea

Precum o fragă
Ți-aș fi de dragă
Unică-n toamna de catifea
Doar hai acasă
Pun vin pe masă
Pân' la sfârșituri smirnă om bea

Tot mai provoci furtuni transcendentale,

Numai că niciodată nu te prind,

Așa mi-ai spus, tăcerea împletind 

Cu vorbe grave și baritonale. 

Te chem în gând, visarea s-o aprind

Când orele devin sentimentale;

Tu vii mereu din cercuri siderale, 

Prin mintea mea, zănatic hoinărind.

Te-am ascultat și-o vreme am căzut 

În reveria că s-ar mai putea 

Povestea s-o luăm de la-nceput; 

În piept, iubirea…

E toamnă. Pe la Dunăre, pescarii

aruncă-n lotci tăcerile din peşti.

Şi nu mai ştiu din care-adânc de carii,

Mi-au prins în undiți cartea cu poveşti.



În scoicile-ngropate în nisip

Se tânguie un sunet de chitară.

Şi parcă timpul a încremenit,

În cerul revărsat în călimară.



E toamnă şi-nspre margine de sat,

Căruțele îşi leagănă țiganii

Şi nu mai ştiu pe unde şi-au lăsat

Poemu'- n care înfloreau castanii.



Țiganca, acea…

de câte ori îmi spui la mulți ani mă simt

vinovat de trecerea timpului

așa cum frumusețea mea necizelată vorbește de la sine

iar istoria cheamă oameni

de stat

nici eu nu pot să-mi imaginez imnul româniei

pe podiumul ue

măreția unui pachet de sancțiunui cosmice

atrage mințile vânzătorilor de criptomonede

poate și eu îmi voi face un rost

după căderea piețelor emergente 

trebuie să-mi potolesc inima ca la…

În oraşul de pe Bosfor

m-am rătăcit mulţi,

foarte mulţi ani.

Am trăit mai întâi

printre visători şi golani,

mai apoi am muncit cu simbrie.

Am avut şi zile mai bune,

cu narghilea şi sarailie.

De multe ori zăcând pe covor,

aşteptam să zboare cu mine

în coloana de praf auriu,

venită la aceeaşi oră

prin ferestruica din luminator

şi să mă ducă la tine.

Uneori auzeam sunet de strune,

îmbătătoare miresme de şerbet,

mă ameţeau…

La geam coboară-ncet aceeaşi seară,

cu sacul plin de umbre rătăcite,

iar mintea, încolţită ca o fiară,

e un salon de dansuri îndrăcite.

.

Hai, prinde-te şi tu în dans, iubito,

ce poţi să faci…

Aud orologiul bătând sacadat

Și pleoapa îndată-mi tresare,

Timpul dă un mesaj complicat,

Spunându-mi de vremi viitoare.

Să număr uitările, peste decade,

Hiperbola vieții mă…

Ultimele văpăi ale privirii tale

aidoma apusului sau răsăritului,

- doar Zamolxe poate ști -

războinicule,

se transformă în roua ierbii fragede

și-n…

ascunde-te frumoaso în mantia iubirii

și lasă-mi doar izvorul al mângâierii reci

când vârcolaci tresaltă în nepăsarea serii

tu încă stai ascunsă sub lună și petreci

dar uită-mi îndrăzneala ce mi-a permis destinul…

Măsoară-mi ploile ce vin

În pragul toamnelor uscate

C-o dumitriţă şi un spin

Din bruma vechilor regate.

Tot bântuit de carstic splin,

Înfăşurată-n vii păcate,

Măsoară-mi ploile ce vin

În pragul toamnelor uscate

Şi de-o să fie clipa chin

Iar zboruri fi-vor cenzurate

Să faci un pas, pe jumătate,

La umbra frunzei de pelin

Măsoară-mi ploile ce…

mă scărpinam cu un ciob

mâncam din blid

cu oamenii străzii la un moment dat

îngerul

căuta vinovați

am tras pătura peste cel de lângă mine

ca peste inima mea

până la urmă un poet ne-a salvat

lucruri care nu credeam să se-ntâmple au făcut

precum gândul fără putere

am cerut lemne și fier

ca pe timpul primelor instrumente de suflat

când încă nu plouase pe pământ

dimineața un fel…

Își poartă codrul răsăritu-n frunze,

Împrăștie lumină peste luturi,

Cuprinde-n palme-o lume la-nceputuri,

Văratic vânt revarsă dintre buze

Și potopește florile cu fluturi,

Iar zările cu dulci miresme-n pânze.

Tăceri se frâng. Își cer cu sârg tributul

Nedreptei legi flămânde de pădure.

Se-amestecă ecouri de secure

Cu urletul ce-a cunoscut…

Ca să pot face lemnul și piatra să cânte

am traversat timpul căutând învățăturile vechi,

m-am întors la primii străbuni și am vorbit cu ei

la vatra de foc din fața casei înfășurat într-o pătură,

le-am ascultat râsul , plânsul și dorul neostoit

asternut pe coroana marelui arbore

din care fine nervuri circulă azi prin venele mele,

am băut cu ei amarul pelin și țuica de prună,

cu pumnul puternic am strivit ceapa,

mâncând cu poftă nebună…

Poeme şi tăceri



Singurătatea doarme pierdută printre stele

În noapte şi în mine se face iar târziu.

Spațiul îşi toarce timpul şi-n gândurile mele,

Se plimbă anotimpuri cu care te rescriu.



Prin suflet trec în grabă mici păsări călătoare

În zborul lor e toamnă şi se ascut tăceri,

Se răscolesc poeme în frunza muritoare

Şi-mi plouă în cuvinte prin verile de ieri.



Noaptea îşi plimbă luna ca pe o lumânare,

Şi-mi picură în sânge…

Vă fie toamna

ca un must din vie,               

cu-arome dulci

și vesele culori,                         

cu gâlgâiri

șoptind a bucurie,           

cu crizanteme -

autumnale flori.

E sărbătoare

dup-atâta trudă

și zâmbetele înfloresc în grup,

prietenii se-adună,

vor…

Trece-mă prin iarna lungă

Și iubește-mă, s-ajungă

Două vieți. Parcă n-aș ști

Cât de scurtă e iubirea.

Fur castanului și floarea,

Trandafirului, savoarea,

Îmi fac ochi de belladonă,

Mă strecor ca o madonă,

Și cu cât sunt mai aprinsă

Din creștet până-n călcâi,

Privirea ți-e tot mai stinsă

Și ți-e greu să mai rămâi.

Cere-mi Luna în bucăți,

Cere-mi mii de bunătăți,

Cere-mi cerul, cere-mi…

în jar de curcubeie se sting pe rând mătănii

pe insulă de gheață ghiocul și-l ascund

miroase-a-îngropăciune purtată  de dihănii

scăpată dintr-o sită ce gudură pe prund

amurgul clipocește prin tristele…