FINAL DE CARIERĂ 



Se întâmplă să fii singur, 

într-o indiferență ascunsă sub gene, 

strigătul tău este fără ecou, 

ești ascuns după muncă 

precum un refugiu închipuit, 

te vezi într-o oglindă opacă, 

vezi un străin ca o sosie, 

poza de pe birou îți seamănă 

chiar dacă lângă tine sunt…

Să fie toamnă...

Să fie toamnă cum se-aude-un zvon

În larma unor grauri peste vie

E timpul să-mi strâng pumnii în palton

Și bun rămas să spun la poezie.…

Haiku (LXXX)

Nufăr înflorit –

Felinarul pâlpâie

La prora bărcii

Haiku (LXXIX)

Stână-n ruină –

Dinspre verzile…

CAMERA CU AMINTIRI 

autor Nicolae Nistor

Poate fi o noapte pierdută 

dacă nu tragi de ea 

cu lacrimile tale 

sau te ascunzi după perdelele 

amețite de culori și șampanie… 

Am fugit din noi pe fumul 

de țigară, plină de sânge, 

parcă eu trebuia să mușc 

din ce a…

                              Ana

Din zid de lacrimi, piatră și scânteie,

Luptă să smulgă viaţă, dinspre moarte,

Sufletul-amforă, cu două toarte,

Şi Graal-ul, un pântec de femeie !

Cine, spre măreţie, o să poarte

Un trup sacrificat pentru-o idee ?

La casa nemuririi-i doar o cheie

Şi niciun calpuzan de pașapoarte.

Prin zid doar roua vorbelor răzbate,

Din slăvi, ca stalactita, spre pământ,

Sufletul, încolţit…

Sunt malurile-abrupte și râu-nvolburat,

pe valuri mici o barcă mai are-o tresărire

iar sălciile-n apă cu sufletul plecat

se bucură de ploaie, amurguri și iubire.

Zăpezile din gânduri pe-alocuri se topesc

sub picurii de ploaie și biciuiri de vânt

lăsând spre ochii lumii minunile ce cresc

cu rostul lor sub cer în sacru legământ.

Sunt maluri fără trepte pe care azi cobori

să furi din valuri barca cu vâsle…

(inspirată de poemele în „limba spargă” ale Ninei Cassian)

Sunt bleosc vaifondusă.

Posmogad mă pusă

Să burmez la cină

Grapsture-n gloștină

Bunhrit cu mujdină

Și smorcit în sos,…

În unghiul Alfa Sideral

Păstrat în templul unui gând,

Asculţi prin tainiţi îngânând

Refrenul unui ideal.

Glasuri de sfincși…

Dac-ai veni să vezi pădurea

Cât de frumos îmbătrâneşte,

Nu ai ascunde-n piept iubirea

Şi dorul ce înnebuneşte.

Dacă va fi să îmbătrânesc înaintea visurilor

întoarce-mi amintirile spre viitor

să mă pot găsi în acelaşi loc unde m-am uitat

dă-mi câteva nopţi dintr-un anotimp oarecare

pentru că întunericul nu diferă pe genele mele

spune-mi când pot privi spre stele

fără să clipesc de teama că vor deveni căzătoare

rupe-mi câteva umbre din rădăcină

despleteşte-le din ramuri fără să trezeşti

fluturii încă albi prin tot întunericul nostru

dacă totuşi nu voi…

Cu mistuitoare dorințe

și-o sete ciudată

ademeneau

visele lui Eros

nesățiosul

fluxuri magnetice

revărsate în bezna

instinctelor primare

setea lui ardea

pântecu-i avid

fremăta

a geamăt și suferință

obrazul palid al lunii

se lățea pe perna nopții

palidă hipnotică visătoare

precum o făclie de ceară

se prelingea

în picături de dor arzătoare

ostoind setea colților stâncoși…

                                    „Doamnei Mihaela Suciu”

Tâlhar, furând din vie poamă,

Având pe urme un pândar,

Am dus-o drept plocon la cramă,

Iar tu nici n-ai gustat…

am uitat într-un sertar

scrisul acela mic și parfumat

îl aud caligrafiind pereții zilei uneori sculptează ferestre

alteori cântă la tobe

doar-doar mi-o atrage atenția

mai nou își caută prin buzunare ultima noastră picătură de fericire

despre care n-am amintit nimic

știu că-mi va reproșa într-o zi

că sunt străina care seamănă grâu pentru ogorul de mâine

dar i-am pregătit o casă cu vedere la drum

să nu alunece când…

Pe vetre vechi se-aprinde iarăşi focul

deasupra cer senin cu zările mă-mbracă,

privirile timide încep sub pleoape jocul

iar muguri de lumină încep să se desfacă.

Fiori mă ard în palme şi trupul e un jar

unde se zbat iluzii şi visele din noapte

rupând în taină-o filă din tristul calendar

prin marea de miresme a merelor necoapte.

Ca un apus sălbatic cu trupul sângeriu

te semăn printre gânduri fiindu-mi dor de tine

deşi-mi repeţi mereu că…

îți amintești?!...

mâncam pâine cu struguri,

sau cu miez de nucă,

sufla-n aproape băltărețul

și ne prosteam, seduși, duducă,

atunci când pe sub preș

de stele

trecea un râu sfințit de must

iar eu, prin albele-ți…

Eu sper că lectorilor mei le pasă

De lupta mea cu foaia de hârtie

Şi mă citesc cu filele pe masă,

Crezând că tot ce fac e poezie.

Sunt şi privit cu ură, câteodată,…

Încerc să scriu ceva care să placă

sunt obosit şi-abia îmi mai ţin gândul între tâmple

privirile îmi atârnă printre gene ca nişte

frânghii de spânzurători

mâinile sunt moi

gesturile-s plastelină curată

nu-mi arde nici de iubire nici de flori

de pupicuri de nimicuri sau alte bizanterii

gata sunt foarte obosit de iubire

sau poate prea bătrân

câţiva ani în plus

dincolo de vârstă îţi pălesc avântul

vorbesc de iubire căscând între…

Lipsit de importanţă e festinul

Şi sticla cerului e afumată,

Când victima, în timp ce-i consumată,

Nu știe să le-aprecieze chinul.

Inteligenţa lor, subestimată,

Grandoarea ce justifică veninul,

Îi fac să-și risipească tot pelinul,

Să fie rana bine-mbălsămată.

Într-un cazan, de-ai strânge scorpionii,

Niciunul nu va fi găsit în viaţă,

Căci toţi se vor a fi amfitrionii

Şi toţi se otrăvesc, dându-și…

Te-aştept, iubito,-n vechiul cimitir

cu ochii plânşi de-atâta veşnicie

şi gesturi răvăşite prin delir

cu chip de cruce prins în agonie.

Să calci pe-alei cu flori în doliu

rugându-te în gând la cele sfinte

cum o făceai tăcută în fotoliu

răstălmăcind uşor aducerile-aminte.

Nu mă striga eu sunt mereu cu tine,

te-aştept doar ca să-ţi aminteşti

cum s-au pierdut apusurile-n mine

şi cât de mult, iubito, îmi lipseşti.

Nu te speria…