Dincolo de mine

[autor necunoscut]

Pe vetre vechi se-aprinde iarăşi focul
deasupra cer senin cu zările mă-mbracă,
privirile timide încep sub pleoape jocul
iar muguri de lumină încep să se desfacă.

Fiori mă ard în palme şi trupul e un jar
unde se zbat iluzii şi visele din noapte
rupând în taină-o filă din tristul calendar
prin marea de miresme a merelor necoapte.

Ca un apus sălbatic cu trupul sângeriu
te semăn printre gânduri fiindu-mi dor de tine
deşi-mi repeţi mereu că s-a făcut târziu
şi clipa care vine de mult nu ne-aparţine.

Te ard pe vetre vechi zidite din tăceri
şi-n flacările vieţii mă voi topi prin tine
păstrându-ne iubirea aşa cum a fost ieri
tu singură-n vitrină eu dincolo de mine.

[Mihaela Popa]

:) de acord cu antecomentatorii mei

[Vasilisia Lazăr]

Pe vetre vechi se-aprinde iarăşi focul

Acest vers e mai scurt și rupe ritmul.

La fel și acesta: deşi-mi repeţi mereu că s-a făcut târziu 

Se poate înlocui „mereu” cu „întruna”.

La fel și Te ard pe vetre vechi zidite din tăceri

Ar trebui înlocuit „vechi” cu un cuvânt din două silabe.

Și mai sunt... :)

Frumos totuși!

[Sofia Sincă]

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Uneori, aşa arată necunoscutul din noi... îmbrățişări, să vă fie bine!

[Ion Lazăr da Coza]

Rime facile, locuri comune...

da Coza

[gina zaharia]

trupul e un jar

trupul sângeriu

Melancolia la ea acasă.

[Ionel Mony Constantin]

 O poezie melancolic de frumoasă dar care  ca şi în alte ocazii are micile ei probleme de prozodie. Bine că  cine nu trebuie ( persoană importantă , nu spun cine)  nu-i cunoaşte numele din studenţie!