ANA

[CALOTA RODICA]

                              Ana

Din zid de lacrimi, piatră și scânteie,
Luptă să smulgă viaţă, dinspre moarte,
Sufletul-amforă, cu două toarte,
Şi Graal-ul, un pântec de femeie !

Cine, spre măreţie, o să poarte
Un trup sacrificat pentru-o idee ?
La casa nemuririi-i doar o cheie
Şi niciun calpuzan de pașapoarte.

Prin zid doar roua vorbelor răzbate,
Din slăvi, ca stalactita, spre pământ,
Sufletul, încolţit abia, se zbate ;

Sub bruma groasă ţipă, înierbate,
Semne ce-s cu vecia-n legământ,
Spre ceruri urcă turle îmbuibate.

[Nikol MerBreM]

Abordare originală a unui motiv clasic, mi-a plăcut!

Drag,

Nikol

[Ionel Mony Constantin]

Îmi place LIKE!

[CALOTA RODICA]

Va multumesc pentru bunele intentii. Recunosc acest defect al meu: trag de paranteze si distantez semnele de intrebare au de exclamatie, chiar daca ele sunt destepte si se asaza asa cum trebuie, fiindca mi se pare ca-mi sufoca literele. Voi incerca sa ma conformez, desi ma doare inima cand le vad infipte in coasta cuvantului. Incerc sa rezolv si eufoniile. Ritmul va mai avea de suferit, fiindca abia atunci ma simt in culmea stilisticii, cand sparg ritmul; pot(uneori) sa-l repar, dar ceea ce transmit devine fad si nu-mi mai place.

[Vasilisia Lazăr]

Ruperi de ritm, în special în prima strofă. Dacă umblați la prozodie și reparați ce e de reparat, obțineți un sonet frumos.

Citit cu drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: Titlurile operelor literar-artistice nu se scriu cu majuscule (ci doar cu inițială majusculă)!

Notă: Semnele grafice și cele de punctuație (? ! ; , : ( ) . [ ] ' „ ” ... - * # etc. cu excepţia cratimei mari/linia de pauză [–]) trebuie lipite de cuvintele pe care le succed sau le preced! În schimb, e obligatorie pauza/blancul după toate semnele de punctuaţie, exceptând liniuţa de unire (cratima mică), dar și atunci când își urmează lor (de ex: – Așa!?!...)!

Un sonet cu mesaj bine structurat, plastic.

Mi-a plăcut.

da Coza

[Valeria Merca]

 Trăirile interioare exprimate au forță, dar prozodia este deficitară, în cazul în care textul se vrea un sonet. În poezie e de dorit să ne ferim de construcții de genul:  zid de, zid doar, Sub bruma. În sonet nu  se repetă cuvinte (ai de două ori zid), se pot repeta doar prepoziții, conjuncții.

Dar am citit cu interes și plăcere.

[Tudor Cicu]

Între starea afectivă și starea ideatică și o ușoară tendință de ermetizare ce încearcă să pună în echilibru liric senzualitatea feminină. Un popas plăcut.

[Sofia Sincă]

Un sonet frumos, prin care simbolul numelui românesc feminin este ridicat la rangul cuvenit. Simbolul iubirii și a sacrificiului.

Am citit cu plăcere,

Sofi