FINAL DE CARIERĂ

[nistor nicolae]

FINAL DE CARIERĂ 

Se întâmplă să fii singur, 
într-o indiferență ascunsă sub gene, 
strigătul tău este fără ecou, 
ești ascuns după muncă 
precum un refugiu închipuit, 
te vezi într-o oglindă opacă, 
vezi un străin ca o sosie, 
poza de pe birou îți seamănă 
chiar dacă lângă tine sunt ființe 
care par străine, 
când ai primit toiagul și un ceas placat cu iluzii, 
îți iei cutia cu bunuri personale, 
te arunci în stradă buimac 
nu știi încotro să o iei, 
acasă, erai un pasager 
cu geanta pregătită, 
un chiriaș cu bani 
care plătea accesul la televizor. 
Soția învață să te suporte, 
vecinii au încă un străin pe scară, 
nu poți duce gunoiul, 
câini nu te cunosc, 
nu poți merge la bodega din colţ, 
locurile fără întoarcere sunt ocupate 
de un arhitect și un avocat, 
bețivii cu ștaif 
care construiesc dispute 
la o palincă ce ucide 
pe stradă libertatea, 
are mult soare și speranță, 
necunoscuții iubesc oamenii inutili 
și aparența unei distincții aristocrate, 
ei nu știu că singurătatea este și familistă, 
sau cum furtuna timpului năruie o carieră.

[Valeria Merca]

câini nu te cunosc,  

Cine are mult soare și speranță? - sunt enunțurile la care m-am împotmolit

Fiecare cu Finalul său de carieră... Aș mai lucra la acest text care, în ciuda faptului că are coerență și mesaj, ori îi lipsește ceva, ori are ceva în plus. 

[nistor nicolae]

Mulțumesc Ion Lazăr da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Mesajul, deși atât de uzitat în literatură, stârnește empatie. Redare calină, mult spre epic...

da Coza

PS: Scrisul cu majuscule e atât de neelegant... 

[Tudor Cicu]

Pentru unii orice atingere e rostogolire de stânci în calea lor. Amintiți-vă cum strângea Sisif din dinți și rostogolea mai departe stânca. Nu e departe de adevăr cele spuse de doamna Sofi, ci chiar adevărul. Poate e și cum spune poetul: nu toți criticii au urechea destul de fină. Învățăm cu toții! Aici e un „Atelier literar” cum spuneam unuia care semnează „autor necunoscut” și important e să ținem cont de sfatul fiecăruia. Toți sunt cititorii noștri, nu numai o parte. Și da, tenta e de apăsată narare, Nu e rău să sfârșești cu furia îndreptată spre cer (ca Arghezi), numai să nu te ardă fulgerul. Mulți au progresat aici, vârându-se sub pielea lui Sisif, cel amintit mai sus. La bună vedere!

[nistor nicolae]

)))))

[Sofia Sincă]

Normal că am scos din context pentru că m-a deranjat. Nu sună bine. Iar că nu am aprofundat? Nu, că nu am avut ce. Faptul că ați ieșit la pensie și ați primit un baston, cel mai clasic cadou și un ceas, s-a întâmplat și altora... Textul nu excelează prin nimic. Nu ați spus nimic inedit, nici metafore uimitoare nu ați formulat și nici fior liric nu ați realizat. Citiți cu voce tare acele sintagme și veți vedea cum vă poticniți. Iar acel, nu știi încotro să o iei. este cea mai banală expresie. În poezie nu există loc de banalități. Așa că nu mă mai certați că nu am citit cum ați vrut dvs. și nu am adus laudațio. Într-un singur punct suntem de acord: este greu de scris  o poezie! Nu oricine reușește și nu tot ce ne trece prin minte se numește poezie.

Și, apoi eu spun mereu: este doar părerea mea. Și v-am mai spus: nu tot ce scrieți place tuturor.

Sofi

[nistor nicolae]

Ați scos din context acele versuri și nu ați aprofundat esența textului,oricum vă mulțumesc pentru consecvență!..uneori în oglindă nu ne vedem pe noi,vedem altul cu uimire,ce să facem este greu de scris  o poezie!))))

[nistor nicolae]

?!

[Sofia Sincă]

Descriptiv și explicit. Oricine înțelege că e vorba de momentul ieșirii la pensie. De fapt și textul, ce conține doar două fraze lungi explică evenimentul. O descătușare de gânduri împovărătoare se dorește și se reușește. Dar tehnic mai are să devină poezie.

Și anume: din nou titlul scris cu majuscule, iar în versurile, te vezi într-o oglindă opacă,/vezi un străin ca o sosie, în afara aliterației sunt atâțea o... la fel și aici, nu știi încotro să o iei. Aceste sintagme strică cursivitatea, lizibilitatea. Prin urmare sunt multe cuvinte de prisos sau nu prea fericit alăturate. Dacă s-ar fi evitat, precum și tenta apăsată de narare, valoarea textului ar fi crescută.

Dar este doar părerea mea.

Sofi