Trecuse de zece. Abia începuse tornada,

se plimba focul prin stejari doborâți,

un zidar desena tone de vise pe sticlă

inventând un record de-așteptare pe stânci.       

În albii de lut, figurine perechi

chicoteau îmblânzirea tornadei pe cer

și parcă cetățile vremii dansau efemer

în clepsidre de ger.



Ce vechi calendare-nchideau vis de ceară,

ce faguri de stări, ce cuburi de gând!

Treceau râuri vrăjite în sete amară

și…

Motto: Ca să atingi vreodată prin gesturi absolutul,

             (zidind sămânța urii sub brazde de amurg)

             ar trebui să-ți sfârteci în răsărit lăuntrul,

             prin muguri de lumină să tinzi spre demiurg.

 Tăișuri de aramă crestează-n timpuri cripte,

 răspântii rup cadențe din șovăielnici pași,

 sub felinare, riduri pe fețe decrepite

 declinul îl răsfață. În ochi bonomi, luntrași

 purced printre nuanțe, ciuntesc…

abisuri smălțuite cu entuziasm amar
privirile tale-ncurcate
în rădăcinile subcerurilor-plaur...
Nuferi trâmbițând
culori de-a v-ați îmbujoratelea
prin ganguri de haos
împodobeau inexistența
întinsă de Dumnezeu
covor
pe care urmau să calce amintiri timorate
de indiscreția morții.

Noaptea îşi adună resturile

într-un recviem

cândva

o să fie o ultimă înfrângere

o ultimă ţigară

o ultimă cafea

umbră la masa vremii

moartea muşcă uitarea

şerpuită de amintiri

nici somn nici veghe

îngenunchez la porţi de umbre…

Daţi-vă coate şi înaintaţi
tot mai mult
Printre atâtea trupuri îmbinate
în formol
Era frumos când începea
ploaia
Şi mirosul de atlantidă

ne sufoca

Pe câmp recolta e-ngrozitoare
e secetă de luni de zile
Şi-au început să înflorească
palide cadavre
deşi e frig... şi nu e vremea lor

Pe pereții camerei mele

varul nu stă, așa cum

nici eu nu stau

măcar în vreun ungher

al inimii tale.

-Adio și rămâi cu bine!

Pe drumul vieții tale,

norii fericirii

să-ți fie tovarăși

pe-alei însorite!

Îți scriu cu roșu

acest poem de-adio,

căci pana mi-a căzut

în sânge și mi-a scrijelit

inima.

Drum bun pe norii fericirii tale!

Mie-mi sunt de-ajuns

o pană ascuțită și rupții-mi…

Ieri te iubeam

cu o dureroasă fericire,

azi,

 blândă tristeţe…

Înmugureşte plecarea sub paşi,

vara de noi e tot mai pustie

şi verdele…

verdele nu-mi mai respiră pe tâmple.

La intersecţia dintre vis şi realitate,…

De vrei îmbrățișarea lui

să te cuprindă,

nu-i căuta în juvaier

cărare, miez, înțelepciuni,

nu-i focul 

nici cenușă, nici tăciuni,

ci-nvață de la duhul sfânt al apei

să-i fii asemuirea,…

Mi-am înfruntat și viața uneori...

Pândind-o, dintr-un colț, retrospectiv

(Ca fost prieten – îngerul captiv),

Ratez cărarea dintre meteori.

În scorbura tăcerii m-am ascuns,

Aud cântarea unui suflet mut,

Adulmec ploi cu iz de arnăut,

Din primăvara mea de nepătruns.

Pe câmpul sorții mi-au crescut ciulini,

Ucid lumina – palid felinar,

În cripta minții nu mai e hotar

Curmând iubirea înglodată-n…

În dimineața aurie de sfârșit de septembrie

Îmi port agale pașii printre livezi și vii.

Mă îmbată parfumuri de căpșunică

și măr, de iarbă stropită cu briliante și reavăn

de crâng. Scântei în dimineață, lacrimile de bucurie

ale florilor de cicoare și gălbenele târzii

îmi surâd printre firele de smarald

și covorul umed în nuanțe estompate

de aur vechi brodat cu rubiniu și chihlimbar.

Bora îmi răscolește suflarea și

ramurile-mi închină…

Dumnezeu

mi-a curățit penița greșului

și s-a ascuns,

zic unii,

în întunericul Lui nepătruns.

Dar eu L-am văzut

în spatele cireșului,

în explozii de alb,

ca…

mi-a spus ,,bună-dimineața''

în anii mei romantici

dar ziua nu începuse bine

se strâmbase poetul la ea

făcea apelul de dimineață

după o beție cumpărată la litru

nu i-am răspuns decât

să-mi lase zilele nescrise

la apel nu răspund

în serile când negrul din cerul gurii

nu mă lasă să dau seara bună

așez luna pe alfabet

mi s-au albăstrit unghiile de cerneala

care se scurge din cer

timpul sâsâie ca un șarpe…

sufletul se face ghem apoi devine fir de lumină

crestează în munți labirinturi roade piatra

și mușcă din sternul copacilor

cărarea către Dumnezeu se îngustează

până devine zbor

viața își scutură omizile pe drumuri de munte

liniștea fierbe în abis /șarpe al timpului/

în vreme ce singurătatea ca un glonț

rade cerul

hai să urcăm spre calea lactee

cu toate prăpăstiile în torace

m-am sacrificat onest îmi gâlgâie…

toamna 
zgârie fereastra 
cu unghii de copac
la balul din octombrie 
și-a risipit zilele cu soare

își cerne lacrimile 
pânã-și completează 
puzzle-ul vieții 
cu ultima secundă înghețată 
își pleacã fruntea întunecată de gânduri
sãrutã cu buze reci
mormãntul de frunze însângerate
ar mai cerși câțiva pumni de lumină
dar nimeni n-o mai vrea

iubitule 
toamna acesta 
e o altă zi 
din anotimpul nostru

criticul căscă prelung

semiplictisit

gura

patul  lui erau prea aproape

de calorifer

poetul poezea lipit de tavan

 de cer

lipit timbru

 pe o inimă post restant

iar hamacul său nedesfăcut

atârna inestetic de semilună

criticul savant în litere

în cuvinte pre şi…

dacă ai încerca

să cauţi răspuns la toate aceste întrebări

dacă ai încerca să-mi întrebi

răspunsurile

am deveni din nou două dicţionare

mult prea folosite

de toţi aceia care au încercat să ne traducă

în limbile lor

toţi aceia pe care i-am lăsat să ne răsfoiască aspru trăirile

În noaptea de Sfântul Andrei

Cerul mă scrutează cu ochi de genuni

din întuneric, fără margini, magnific,

pictat cu miriade de stele scântei.

Din înalt, luna cu palida-i față

ascunsă jumătate de umbrele ei

Privea încruntată. Te văzuse iubite lunecând

Afară din castelul tău de iluzii și gând

Furișându-te șerpește, căutând

ascunziș în unghiurile secrete ale căii Lactee.

Cu ochii-ți de sfinx ce scrutau din înalt, m-ai zărit.

Otrava…