Mi-am înfruntat și viața uneori...
Pândind-o, dintr-un colț, retrospectiv
(Ca fost prieten – îngerul captiv),
Ratez cărarea dintre meteori.
În scorbura tăcerii m-am ascuns,
Aud cântarea unui suflet mut,
Adulmec ploi cu iz de arnăut,
Din primăvara mea de nepătruns.
Pe câmpul sorții mi-au crescut ciulini,
Ucid lumina – palid felinar,
În cripta minții nu mai e hotar
Curmând iubirea înglodată-n spini.
Sculptez cu dalta noul răsărit,
Prin așchii ascuțite-l întrevăd,
Dar razele de ceară fac prăpăd
Pe soclul cu decorul insolit.
Fuiorul clipei toarce solitar,
Îi simt fiorul – vid necontenit,
Din trupu-mi aspru, ciob de selenit,
Își bea ruina ultimul pahar...
Adaugă un comentariu
Laura, domnule Burdușa, doamna Chitic: vă mulțumesc pentru prezența în pagina mea și pentru vot! Cu drag,
Aveți perfectă dreptate, domnule da Coza, doar că primul vers din strofa întâi se referă la trecut, când "mi-am înfruntat viața", iar următoarele 3 versuri vorbesc despre prezent, când doar o "pândesc" și "ratez cărarea dintre meteori"! :-) Mă bucur că v-au plăcut versurile citate! Vă mulțumesc mult de popas! Cu stimă,
Vă mulțumesc, doamna Giurgiu, pentru cuvintele de apreciere și vot! Cu stimă,
Când înfrunți pe cineva, o faci față-n față, nu dintr-un colț, retrospectiv...
Absolut remarcabile ultimele versuri. Aș vrea să le pot reține:
Din trupu-mi aspru, ciob de selenit,
Își bea ruina ultimul pahar...
da Coza
Versuri deosebite!Prețuire!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE