Dimineți de toamnă

[giurgiu maria]

În dimineața aurie de sfârșit de septembrie
Îmi port agale pașii printre livezi și vii.
Mă îmbată parfumuri de căpșunică
și măr, de iarbă stropită cu briliante și reavăn
de crâng. Scântei în dimineață, lacrimile de bucurie
ale florilor de cicoare și gălbenele târzii
îmi surâd printre firele de smarald
și covorul umed în nuanțe estompate
de aur vechi brodat cu rubiniu și chihlimbar.
Bora îmi răscolește suflarea și
ramurile-mi închină simfonii pe arcușul
frunzelor din culori și din coarde vibrând
tremurat, sub bagheta dirijorului balerin.
Pe malul iazului din fundul grădinii
Salcia scorburoasă își întinde brațele bătrâne
Lamentându-se cu glas de cavernă de reumatisme
străvechi, trezite de pârdalnica toamnă.
Suratele sale mai tinere cochetând,
Își leagănă mlădios pletele aurii, surâzând
voinicul ce le îndoaie vânjos siluetele mlădii.
Primele raze își oglindesc galeș privirile,
în oglinda verde a lacului printre săbiile
trestiilor, limbăriță și fire de țipirig ce-mpânzesc
oglinda și malul. Îmi trezesc doruri ascunse
parfumul pârguit al merelor rubiniu aurii
și gutuilor blonde.M-aș abandona iubirii
covorului cafeniu, reavăn ce așterne pământul
să-mi sărute privirea și nervii firele reci
de smarald și biliantele umede ce răsar dintre
petalele florilor toamnei târzii.

[Ion Lazăr da Coza]

Doar aici am găsit ceva poezie, restul e proză:

sub bagheta dirijorului balerin.

//

M-aș abandona iubirii/ covorului cafeniu,  

da Coza

[Sofia Sincă]

Precis nu ai vrut să fie proză? Că tot aia e. Poezie există în farmecul frazelor, în descrieri, dar o poezie în proză, nu în lirism. Până la poezie mai este cale lungă.

biliantele - briliantele

Sofy