Pe pereții camerei mele
varul nu stă, așa cum
nici eu nu stau
măcar în vreun ungher
al inimii tale.
-Adio și rămâi cu bine!
Pe drumul vieții tale,
norii fericirii
să-ți fie tovarăși
pe-alei însorite!
Îți scriu cu roșu
acest poem de-adio,
căci pana mi-a căzut
în sânge și mi-a scrijelit
inima.
Drum bun pe norii fericirii tale!
Mie-mi sunt de-ajuns
o pană ascuțită și rupții-mi ochelari.
-Adio și rămâi cu bine,
te voi face să trăiești cu iubire!
Autor Urfet Șachir
Adaugă un comentariu
Simpluț!
În primul rând, nu văd rostul liniuțelor de dialog, fiindcă nu dialoghezi cu cineva și nici nu monologhezi (ca Iona, lui Sorescu, de ex.); apoi prima frază ar putea fi interpretată ca ruinare a habitatului, însă e frust enunțată; la fel și cu rupții-mi ochelari - vedem lumea distorsionat...
Un vag ecou de poezie ar fi aici, dar e puțin:
Îți scriu cu roșu
acest poem de-adio,
căci pana mi-a căzut
în sânge și mi-a scrijelit
inima.
da Coza
rupti-mi ochelari
e modestă, poezia. Sincer, are un aer de romanţă, subiectul e simplut si realizarea la fel.
O scrisorică de adio, adolescentină, simplistă, c0mună.
și rupții-mi ochelari. - adică cum?
Am trecut pe aici,
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE