Ieri te iubeam
cu o dureroasă fericire,
azi,
blândă tristeţe…
Înmugureşte plecarea sub paşi,
vara de noi e tot mai pustie
şi verdele…
verdele nu-mi mai respiră pe tâmple.
La intersecţia dintre vis şi realitate,
se zbate
o iubire ce niciodată nu a fost
deplin a noastră,
îndulceşte amarul
în inima legănată
de o lacrimă nepereche,
se strecoară
în acea parte din tine
sau din mine
unde datul nu ne este
să intrăm amândoi.
Resemnaţi,
ţesem pânza însingurării
din regrete ce încă trăiesc
în sufletul aplecat spre neunde.
Adaugă un comentariu
ţesem pânza însingurării/din regrete ce încă trăiesc... ce trist!
''Înmugureşte plecarea sub paşi,
vara de noi e tot mai pustie
şi verdele…
verdele nu-mi mai respiră pe tâmple.''
Admiratie!
Versuri plăcute!
Mișcătoare versuri. Frumoasă haină!
da Coza
Nostalgic, frumos! Mi-a plăcut!
Multumesc, Sofia! Am sa revin asupra textului si fac modoficarile necesare nu doar privind litera mare sau nu, stiu bine ca dupa ce trece un timp peste o poezie, recitind-o descoperi singur ceva care nu-ti mai suna bine si atunci renuti cu usurinta sau modifici. Pun mare pretuire pe comentariile primite in acest loc.
Cu stima,
Îmi plac primele două fraze... respiră romantismul târziu. Următoarea frază e prea clară, din punctul meu de vedere. Ce urmează merge, dar trebuie să hotărăști dacă după punct vine literă mare sau nu.
Am citit cu plăcere,
Sofy
Versuri foarte frumoase,emoționante! O viziune a unor trăiri profunde redate foarte frumos. Prețuire sinceră!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE