s-a luat curentul 

mama spune că e ordin de la Ceaușescu 

pentru ca oamenii să adoarmă devreme 

să fie odihniți dimineața la 4 când se vor așeza cuminți la coadă la alimente 

dar oamenii se zbat în paturile lor de fier precum peștii pe uscat 

e greu să adormi într-un oraș înghețat ca un marfar uitat pe șine 

cu țurțuri la geamuri ca niște lănci gata să străpungă binele în orice…

Mă cheamă o luntre,

mă strigă o stea,

cui pot fi o punte

când e vreme rea?

Suntem la fel, nimic nu s-a schimbat,

Tot mâini de vânt, cuvinte de lumină,

Dar gândurile azi se mai abat

La poarta nopţilor cu lună plină.

Se văd în noi mocnind păreri de rău

Şi-ngenunchem rugându-ne în beznă,

Ne-am fost adesea singuri un călău

Cu lanţul răsucit pe după gleznă.

Din constelaţii auzim venind

La întrupare suflete celeste

Şi lacrimile le-adunam zâmbind

Visând o lume care nu mai este...

Suntem la fel şi…

Miroase a trandafir încins, zaharisit.

Polenul clocotește-între petale;

Păianjenii burtoși să țese-au obosit

Și stau inerți, țintiți de raze-n șale.

Un greiere, piciorul și-a scrântit.

Mi s-au uscat și corzile vocale;

Mă-încearcă brusc un fel de moțăit

Și mă visez șoptind doar osanale.

Mi-aduc aminte că trebuie să plâng,

Dar nu găsesc butonul de preaplin.

Deasupra-mi, rătăcit, un nor nătâng

De ciudă…

Ascunși printre maci,

Nouă haidamaci,

Lui Sân Ion de Vară,

Capul îi…

Pământule, când morții acestei lumi dezise 

de tot ce-a fost odată înscris în tom divin, 

se răsucesc în miezu-ți, cu sevele concise, 

le simți sfâșietorul, fără de leac suspin?

poate atunci când am tras prima gură de aer, ori poate când m-am topit fără noimă pe scaunul daciei 1310 a tatei

nu există căldură, doar nişte ochi în care s-ar putea să-ţi fie bine, îmi suflă cineva din spate

îmi șterg de crinolina nopții

otrava scrisului cu gust de tei

transpiră prin toți porii sufletul

ce-mi crește-n palme ca o zi de ceară

la colț de lumi tu bei același vin neutru

cu buzunarul plin de ziare versuri iubiri și stații

scriu un prozopoem despre lumea

pe care o porți în pantofi

ai însingurat ferestre și am rătăcit

arborii lunii

doar tu ai cheile de la mansarda

unde femeia-poem

își dezbracă…

dacă n-ai fi căutat drumul 

aș fi rămas searbădă 

nu ningea niciodată 

unde abdicau gândurile înnodate 

încrucișam cuvinte peste al cincilea anotimp 

să stârnesc ploile, vântul, soarele de plastic 

îmi făcea cu ochiul fără să mă convingă 

de apartenența lui în decorul incomplet 

ieri azi și probabil mâine aceeași constanță 

neîntreruptă de vreo perpendicularitate…

Ard în mine lacrimi acide

în genuni spiritu-mi frâng

văzând speranţa

când înfruntă fatalitatea

prin subiecte de rând

Răscrucea-n cruce

transformăm cândva

absolut singuri, unici,

sperând să revenim înapoi îngeri,

sortiţi reluării ciclului pierdut.

Noian de iluzii, speranţe, dorințe:

în noi  crucea Golgotei arde;

în…

Ce spaţiu o fi

de târziu? Ciocârlia

coboară din cer…

*

Ceartă îngerul

ce văzu mama şi-uită

să îngenunche…

Mă rostogolesc prin furtuni,

îmi amețește privirea care nu s-a hotărât

să facă un popas la glezna ierbii,

sau să împletească fuioare din curcubeul sorții.

Mă cuprinde un gând albastru.

Îl pierduseși în diminețile în care

am spart trecutul,

pentru fiecare altceva

și mi-am luat pașii la rost.…

Departe-n timp

Departe-n timp, în roua dimineții,

În orice an câte un trandafir,

Am adunat pentru buchetul vieții,

Ca la amiaz’ să-i număr fir cu fir.

Anii s-au scurs așa, ca în hipnoze,

Și noaptea-n zori pășea încet, agale,

Mă uit că în buchetul meu de roze,

Rămas-au spinii goi, fără petale.

După șaizeci de ani, schimbat în doză…

Primim câte-nu buchet enorm de flori,

De…

Mi-am privit amprenta pe irisul tău gânditor,

eram fluture, floare, parfum otrăvitor

sau gând nespovedit...

eram orice voiai tu să fiu,

iubirea prelinsă din căușul palmelor,

pe  care ai sorbit-o în nopțile cu lună plină...

și cât de sete ți-a fost...

Numai o clipă și privirea s-a stins

într-o noapte fără…

cuvintele sângerează rănite de echinocții

ca o balenă albă înghit mâna dreaptă

până la ultimul harpon

cu negru de fum scriu

pe scalpul neliniștilor mele

vocale își împart salturile cu delfinii

botul lor prelung

amestecă norii cu sentimente sărate

consoane ascunse în alge

miros a iarbă de mare

caracatița de sentimente a poetului

prinde vrăbii cenușii

cu pâinea zilelor în cioc

vino, flămândule, să te scrii pe valuri,

lup…

       Abecedarul umbrelor

Ar trebui

să decupez în nisip

literele valurilor,

apoi

șlefuite

cu

înțelepciune

să ridic în joacă

CASTELUL CUVINTELOR

care vor înălța

comunicarea

la rangul

de

prințesă.

de la naştere încoace ai încercat mii de motive

de-a exista prin poem

la început hăinuţele erau fie prea strâmte

fie prea largi

niciun înger nu te fixa din ochi spunându-ţi

ăsta eşti

de virgula ta de textul tău şi de viaţa ta

eu mă ocup

ai grijă cum îţi iubeşti cuvintele

în ce limbă

cum vei aşeza sentinela

pentru ca biberoanele lor să nu fie furate

să nu fie amestecate cuvintele de zi cu cele de…

am deschis ochii și întunericul a pătruns 

mi-am divulgat ultimul secret luminii iar ea m-a părăsit 

soarele s-a ascuns în burta planetei 

bezna mi-a cuprins retina 

precum un arbore de sequoia îmbrățișat de 1000 băștinași îndrăgostiți de lemn 

lumina intensă îmi curăța sângele de toxinele morții inoculate la naștere 

acum dializa s-a întrerupt 



când ești…