Mi-am privit amprenta pe irisul tău gânditor,
eram fluture, floare, parfum otrăvitor
sau gând nespovedit...
eram orice voiai tu să fiu,
iubirea prelinsă din căușul palmelor,
pe care ai sorbit-o în nopțile cu lună plină...
și cât de sete ți-a fost...
Numai o clipă și privirea s-a stins
într-o noapte fără stele.
Atunci am devenit iar atom.
Adaugă un comentariu
Poezia are o atmosferă caldă, însă e călduță.
da Coza
O declarație de iubire... destul de comună și de adolescentină.
căușul palmelor, nopțile cu lună plină... noapte fără stele. fluture, floare, - expresii foarte uzuale, aproape uzate, ale poeziei.
Dar am citit cu plăcere.
Sofy
nu, aș vrea să nu mai vadă pe altcineva...vezi ce pretenții am? Mulțumesc Ana Cîmpeanu.
Metafore delicate, sensibile!
Am însă o nedumerire: dacă i-ai lăsat amprenta pe iris, înseamnă că i-ai băgat degetul în ochi?
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE