Termite

[Marcel Vişa]

am deschis ochii și întunericul a pătruns 
mi-am divulgat ultimul secret luminii iar ea m-a părăsit 
soarele s-a ascuns în burta planetei 
bezna mi-a cuprins retina 
precum un arbore de sequoia îmbrățișat de 1000 băștinași îndrăgostiți de lemn 
lumina intensă îmi curăța sângele de toxinele morții inoculate la naștere 
acum dializa s-a întrerupt 

când ești mort 
simți cum termitele ți se plimbă sub piele 
își fac cărări prin oasele tale 
în căutarea unui suflet în care să-și construiască mușuroaie 
la ultima clipire mi-au căzut termite de sub pleoape 

cât am trăit am imortalizat în versuri frumusețea orbirii celor de-o seamă cu albastrul 
în călătoriile mele de-a lungul tăcerii am învățat să pipăi chipurile oamenilor 
să descifrez mesajele criptate din jurul ridurilor 
bătrânețea e o boală incurabilă 
o putem evita plecând de tineri 
dar cine vrea să moară sănătos 
cine vrea să trăiască într-un cocon 
ne-am plictisit de Eden și-am evadat din captivitatea în care 
un Dumnezeu egoist și protector ne ținea doar pentru El 
ne-am desprins de acel habitat primitor 
unii din noi au privit înapoi și au devenit stâlpi de sare 

azi termitele junglei urbane mi se plimbă sub piele își fac cărări prin oasele mele atrase de cip 
dronele îmi fotografiază căderea de la om liber la zeu ținut în lesă 
ne-am construit un paradis electronic personal în care 
creierul poate fi conectat la Internet sau la smartphone 
captivi în lumea virtuală stăm cu ochii închiși 
ținem lumina aprinsă în noi 
dar drumul pe care mergem se termină într-o prăpastie uriașă 

[Marcel Vişa]

daca eram prea mort, nu mi-o mai imaginam 

[Marcel Vişa]

Mă simt onorat! Vă mulțumesc! 

[Sofia Sincă]

Când istovirea pune stăpânire pe gând imaginația zburdă. Încotro? Unde găsește vulnerabilitate. La Marcel Vișa între praguri derutante. Evadare trucată... Rezultate livrești și nu numai, legende biblice, modernism contemporan. Interesant este cum le împletești, cum le dai sens.

Cu deosebită admirație pentru un poem fascinant!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Există o estetică a morbidului, iar tu o redai bine, cum de altfel toate nivelurile din poezie îți reușesc.

da Coza