Din constelaţii

[Maria Ieva]

Suntem la fel, nimic nu s-a schimbat,
Tot mâini de vânt, cuvinte de lumină,
Dar gândurile azi se mai abat
La poarta nopţilor cu lună plină.

Se văd în noi mocnind păreri de rău
Şi-ngenunchem rugându-ne în beznă,
Ne-am fost adesea singuri un călău
Cu lanţul răsucit pe după gleznă.

Din constelaţii auzim venind
La întrupare suflete celeste
Şi lacrimile le-adunam zâmbind
Visând o lume care nu mai este...

Suntem la fel şi totuşi ne-am schimbat,
Cu ochii goi, cu mâinile de ceară,
Ne întrebăm: de ce ne-am întrupat
Dac-am ştiut că viaţa o să doară?

Din volumul de versuri " Sub semnul crucii"

[Maria Ieva]

Vă mulțumesc d-na Sofia Sincă pentru observații, sunt de acord cu tot ce ați subliniat.
Vă mulţumesc tuturor pentru lectură şi cometarii.
Va imbratisez cu un gând de prietenie!

[Corina Militaru]

Am citit cu plăcere! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Semnul meu de lectură

da Coza

[Nădejde Angelina]

"Suntem la fel şi totuşi ne-am schimbat,
Cu ochii goi, cu mâinile de ceară,
Ne întrebăm: de ce ne-am întrupat
Dac-am ştiut că viaţa o să doară?"

Drag, versul tău!

[Sofia Sincă]

Elegia stărilor sardonice, a sufletelor împietrite chiar dacă înainte de a fi, nu se vorbeşte despre asta. Poezia construită pe o întrebare retorică, aflată la finalul ei, face meditație în jurul mesajului, de ce viața.

Aici, Dar gândurile,- eu aș fi pus Doar gândurile.

Iar aici, Ne-am fost adesea singuri un călău - având în vedere că singuri este un  plural s-ar fi cerut și călăi, tot plural. Însă pentru a se forma rima s-a pus călău. De aceea dă senzația unei mici forțări. Putea fi sigur. Însă am văzut că volumul este deja publicat. Atunci, totul este tardiv.

Am citit cu plăcere,

Sofy