Suntem la fel, nimic nu s-a schimbat,
Tot mâini de vânt, cuvinte de lumină,
Dar gândurile azi se mai abat
La poarta nopţilor cu lună plină.
Se văd în noi mocnind păreri de rău
Şi-ngenunchem rugându-ne în beznă,
Ne-am fost adesea singuri un călău
Cu lanţul răsucit pe după gleznă.
Din constelaţii auzim venind
La întrupare suflete celeste
Şi lacrimile le-adunam zâmbind
Visând o lume care nu mai este...
Suntem la fel şi totuşi ne-am schimbat,
Cu ochii goi, cu mâinile de ceară,
Ne întrebăm: de ce ne-am întrupat
Dac-am ştiut că viaţa o să doară?
Din volumul de versuri " Sub semnul crucii"
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc d-na Sofia Sincă pentru observații, sunt de acord cu tot ce ați subliniat.
Vă mulţumesc tuturor pentru lectură şi cometarii.
Va imbratisez cu un gând de prietenie!
Am remarcat un vers frumos: Tot mâini de vânt, cuvinte de lumină,
Am citit cu plăcere! :)
Semnul meu de lectură
da Coza
"Suntem la fel şi totuşi ne-am schimbat,
Cu ochii goi, cu mâinile de ceară,
Ne întrebăm: de ce ne-am întrupat
Dac-am ştiut că viaţa o să doară?"
Drag, versul tău!
Elegia stărilor sardonice, a sufletelor împietrite chiar dacă înainte de a fi, nu se vorbeşte despre asta. Poezia construită pe o întrebare retorică, aflată la finalul ei, face meditație în jurul mesajului, de ce viața.
Aici, Dar gândurile,- eu aș fi pus Doar gândurile.
Iar aici, Ne-am fost adesea singuri un călău - având în vedere că singuri este un plural s-ar fi cerut și călăi, tot plural. Însă pentru a se forma rima s-a pus călău. De aceea dă senzația unei mici forțări. Putea fi sigur. Însă am văzut că volumul este deja publicat. Atunci, totul este tardiv.
Am citit cu plăcere,
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE