Îţi scriu pentru că în oraş

au înnoptat iar teii.

Aerul e ca un fagure uriaş –

revarsă, lipicios, miresme.

Uneori, seara, mă iau de mână

şi întreabă ce mai ştiu despre noi.

Ultima dată i-am minţit

că mă aştepţi în prag;

şi că ne-am mutat la munte

(de acolo e mai greu să cobori).

M-au privit îndelung,

crengile stânjenite mi-au măturat zâmbetul,

clătinându-se, au schimbat frunze,…

Am auzit pe cineva bătând din palme

și am ieșit afară să văd ce e.

Era Iuda cu o talpă de pământ

și o cingătoare de fier,

alunga dușmanii mei nevăzuți.

frumoaso, mai știi pe ce și cum

am petrecut acel amurg parșiv?...

te desfătam cu degete de fum,

mă consumai ca pe-un desert tardiv.

era în noi și secetă, și foame...

și ne vrăjam ca piesele de șah;  

ți se coceau pe piept diverse…

seara trecută se cristaliza
în pliul simplului perfect
timp şi stare
exotică savoare
un hexagon cu terasa suspendată
cu indolente arome de cafea
versus buze coapte
cu rezonanţa dintre zâmbete şi priviri
cu tine închizând
spaţiul meu virtual
aruncându-mi simţurile
în sonata lunii
curgeam prin aer
m-ai luat de mână
zburându-mă la tine

Pe stihul care urcă, mi-am încropit o casă,

Lumina să pătrundă în cel mai mic ungher,

Cu mâinile-amândouă, când setea mă apasă,

Cuprind, cât bați din palme, chiar luna de pe cer.

M-așez pe prispa serii, șirag îmi fac din rime,

Viorile îmbie din colț aprins de rai,

Accente-nlănțuite sunt gata să imprime

Surâsul din poemul cu părul lung, bălai.

În față am îndemnul, ce mintea-mi ține trează:

Hotarul poeziei să îl…

m-ai îmbogățit cu lacrimi
proprietar peste taifun
vârât prin ușa deschisă
de imprevizibile
cuvinte
dictate cu forța gândului
toxic
stăpână a timpului comun
dresură de neuroni
în casa unde
vulcanic
la cina de taină
ți-am oferit inima

desculță aș sări

într-un ochi de chihlimbar

și să privesc cum din călcâi

țâșnește sânge albastru

ca tu să-mi pui

vers cu vers

peste rana adâncă

să-mi intre în oase și în piele

cuvântul tău

să-mi curgă pe vene raiul cunoașterii

prin…

sunt repetentă

oare-a câta oară

atâta știu

sunt iarăși repetentă

nu-i vina mea

vă jur am fost atentă

la ore

secundă cu secundă

și mi-am notat formula pe maculator

am confundat un minus cu vr'un dor

poate o fracție cu o speranță vidă…

te știu la fereastra mea

ești acolo 

un sfert din tine aleargă pe clapele unui pian

restul e tăcere

noaptea te acoperă cu marama lunii

mă privești cum cos la gherghef dragostea 

apoi o așez într-un leagăn

de multe ori am tors gânduri 

mă joc cu singurătatea

eu îi fac zestre 

ea îmi spune că mă trimite în lume s-o vând…

cu ideea mocnită-n extaz

înmoi întunericul în şoapte

şi invoc singurătatea

să-mi umple cu arderi…

plonjam în remember

unu şi încă unu

cu poeme în nisip

fără fard sau arhetip

ne-am trezit mână în mână

ghiocei sub plapuma vieţii

creşteam

vedeam

realizam

şi visam

un nor rebel ne tot dădea târcoale

în răcoare

trecuse pâcla

ruptă în franjuri de perdele

rebele

iar lumina tot creştea

încălzea

ne măsuram două lacrime

a mea

a ta

atunci ne-am udat iubirea cu timp

paşaport pentru doi

în…

pe pântecul spart al orașului
timpul umblă
cu pieptul dezvelit
măsoară goliciunea cuvintelor
placate cu netulburata nesimțire
se adună în căuș lacrimi
să însămânțeze patimi
iubiri irosite
expulzează inimi
în dansul din imperiul
trădării

noi suntem condamnați

de visele de ieri

cum am putea

să poruncim

prezentului

să ierte

să-i spunem

că visul e greșit

mai așteptăm

să treacă noaptea

dar

doar năluca știe

că fumul

e mai greu

cu mult mai greu

decât o funie

ce leagă

de ștreang

un răsărit

în care clipa

e doar un fruct

oprit

Și...

Cum să nu mă înspăimânt 

 Când știu că bietele mele oase 

 Șubrede așa cum sunt

 Trebuie să țină-n brațe

 O tonă de pământ;

 Și ce pământ

 Fir cu fir lut, așternut

 Unde lacrima nu-l înmoaie,

 Floarea nu-l rădăcinește,

 Doar soarele-l pârjolește

 Până-n  măruntaie, 

 Când,  din inima  crucii,

 Auzi ultima bătaie…

 Și, ca să nu mă înfior 

 De glasul rece al…

libertatea e o filă de dictando răsturnată,

o vitrină recompusă din reclame și afișe

unde calcă, planturoase, piciorușe de gheișe

când coboară de la poli apa dură, condensată...

nu-i așa că suntem liberi într-o zonă temperată?...

nu-i așa că dăm în freză…

ce drept aveam eu să culeg fragii aceia din fotografie

aroma lor îmi aducea aminte de cămașa ta

zdențuită de parfumul iubirii

în mâinile mele nu s-ar fi copt niciodată

zadarnic am pregătit culori pârguite

se făcea prea repede amiază iar soarele își răsucea gâtul

într-un veșnic bun rămas



am auzit că se vând coșuri împletite cu drag

târgul e plin de ele dar nu toate…

când sunetele viorii se scurgeau

sub ape

sub nuferi

sub verde 

apoi antrenau stelele într-un vals 

până ce îngerii ieșeau

curioși

deasupra norilor?

Doamne, ți-aș cere o cartelă,

să-l pot suna pe tata și dincolo,

să-mi spună despre mama,

să mai glumim cu viața.

Prin clisurile oceanului de nori

să le văd ochii, zâmbetul,

magnolii-n asfințit –…