Întinde-mi mâna tu ploaie târzie

şi lasă-mi gestul ud ca o floare de nufăr

poţi să-mi fulgeri printre cuvinte

poţi să pătrunzi în riduri

să te convingi de golul timpului

sunt nebunul cu memoria lacrimilor

dacă vin câte două trebuie să strâng pleoapele

vor fi amestecate cu ploaia

şi odată cu trecerea ei nu-şi va aminti nimeni

de sinceritatea expusă pe gene

uneori iubesc numai eu întreb numai eu

iau decizii nevinovate şi lumea crede că…

oricât de adâncă ți-au săpat ăștia groapa

tată

tu tot n-ai încăput

cu totul

ți-a rămas o mână  lăsată ușor

pe creștetul nepotului de dincolo de zarea

fumegândă

o sudalmă agățată în nucul cel…

Gondolier al visurilor mele, 

Ai cărunţit prin frunze de oftat, 

Din gândurile prinse în atele, 

Ai făurit o gondolă-regat. 



Purtai în piept…

Dacă aş fi putut să fiu nemărginirea

Iar destinul leneş n-ar rătăci în mine

Aş zămisli miraje lungi ca nesfârşirea

Cu mintea mea-n clipa uitărilor de sine

Iar sufletul în care dospise noaptea clar

Adânca frământare de păduri virgine

Privea cum se coboară pe reci cărări de var

Amurgul multor ani ce tot s-au strâns în mine

Obosit de timpul curgând neiertător

Cu vise anonime ucise în tăceri

Sorbind…

Despărțire

Mă cauți printre frunze...

m-a cucerit o toamnă,

nu vei ști niciodată care.

Ochii gândului neliniștit

ți-i îndrepți spre stele,

dar ele te orbesc.

Nu le-ai mai privit de mult!

Strângi la piept o petală,

nu te mai cunoaște,

a cucerit-o cândva o plutire!

Îți înmoi buzele

în suspinul izvorului!

Te arde,

E lipsa mea!

Disperarea-ți străpunge sufletul,

timpul nu te mai cunoaște,

nu te…

hoinăresc prin aţipitul bolnav al umbrei mele

clipa muribundă tăinuită de furtuna renunţării…

aş putea să (-mi) fac curăţenie  

prin casa gândului, dar el fuge

şi eu nu pot să-l prind. Ţintuit

mă găsesc culcat

pe jos,

în mijlocul casei

şi

doar bătăile din piept aleargă

pe loc,

să mă anunţe că trebuie

să mă ridic, că o să vină cândva. Sufletul.     

Sunt cimitirul gândurilor triste

la mine crucile rămân pe viaţă reci,

destine sângerând şi optimiste

zidesc morminte-n capăt de poteci.

Pot scrie-un epitaf fără să fiu

mirat că moartea-i fericită uneori,

iar lumânările se-aprind târziu

printre miresme de tămâie şi fiori.

Când clipa este-n doliu reînvie

eternitatea multor sentimente reci,

legând ninsori de vechea nebunie

să poţi muri aievea şi să…

Privesc 

Când valul ce-a trezit în zori nisipul

și-a regăsit unduitorul dor sclipind

în universul fin dar fără viață, chipul

și l-a răsfrânt în scoici, rebel vuind.

Sunt foarte multe nopţi fără de stele

ferestre nedeschise din trecut

şi ploi ce străjuiesc în visele rebele

pe-un alt tărâm rămas necunoscut.

E cerul plin de nori cu fulgere-n derivă,

mă simt străin în lacrima de ieri,

sentinţa mea-n iubire acum definitivă

m-a dăruit uitării din care tu mă ceri.

Doar păsările nopţii cu aripi moi şi ude,

ecou căzut în ape al tunetului vechi

îşi caută un ţărm cu alge reci şi…

Suntem corăbii oarbe aflate în derivă,

Feliile de apă amarul ni-l despart,

În două stânci de sare create deopotrivă,

Să se-adâncească-n lacrimi, pe maluri, separat.

Iubeam odinioară toţi fluturii albaştri,

Ne aminteau de marea văzută în picturi,

Visam c-avem în palme, tot cerul plin de aştri

Şi freamătul de munte-n alese…

Albie tristă a unui fluviu

de călătorii lactee -

cândva călimară

din care îmi adăpam penița.

Tastă zero,amprentată

cu beția ritmului

mașinii mele de scris.

A gripat-o perspectiva neagră,

moștenită de la orizontul

cu globule de pustiu în sânge.

Îți scriu din maternitatea

unde mama frigului lunar

alăptează

trepte de vis, neatinse

decât…

a mea

a oamenilor

a lor prin mine

sau a mea prin ei

doare atingerea scurtă numărată-n secunde

apropierea depărtării e doar un repaos al pașilor 

pe aleea vieții ne lăsăm urmele

să ducă mai departe povestea

poate că depărtările ar trebui să rămână acolo unde sunt

ca să nu mai fie salbe de noduri în gât cu efemerul 

avem nevoie de împletituri și ceasuri uitate-n prezent

să învelească adâncul cu pătura de culori…

ce încã se încãpãţâneazã sã creadã în veşnicie

în spatele umbrei un licãr de întrebare

se ascunde de teama rãspunsului

în mijlocul camerei o poartã spre niciunde

prin care nimeni nu mai trece nicãieri

o mare inutilã de speranţe se leagãnã anemic

visele au amorţit agãţate într-o pânzã de paianjen

respir adânc cât sã nu-mi pierd autocontrolul

dar gândurile negre se întorc precum ecoul

uneori îmi vine sã înot spre lunã pânã la epuizare…

inima mea începe a învăța să trăiască într-un trup de femeie 

mă afund și mă trezesc vândută amiezii 

în numele unui foc veșnic 

nici o ieșire din ritual 

nici o ieșire...

se spune că sunt frumoasă așa 

neîntâmplată 

privită doar în ochi când mă desprind de țărm 

nici măcar gura nu îmi aparține 

merg înstrăinată întorcând spatele morții 

deși mă ademenește cu giuvaieruri și conduri de mireasă

niciodată duminica nu mă…

în faţă. Eu şi Tu. Ţi-ai luat cerul în ochi

şi-n pasul ce mai trebuia să-l fac,

să te prind de mână, n-am văzut golul

dintre noi. Era trecutul meu pătat. Am  

alunecat în el

şi

tu mi-ai întins o mână

cu (ne)iertarea ta. Lovit din toate părţile

de stâncile (ne)vieţii, mi-am zis că o să

mă odihnesc acum,

să-nvăţ alpinism  

şi (poate) în viaţa următoare,

o să pot

să urc…

o mulţime de insecte

lumea

pişcă degeaba te fereşti

apare de oriunde

se înfige şi trage setos

licoarea rubinie

o tolbă de venin cerul

stropeşte cu substanţe

nimicitoare natura asta

astmatică

respiraţia se îngreunează

până la sufocare

inhalezi

aerul prin care aceste fiinţe se frământă

fiecare cu zborul ei

ori căderea

te doare

tuşeşti din piept disperi până la

tubul de oxigen

firul de pai…