osul care rămâne

[Vasile Pin]

oricât de adâncă ți-au săpat ăștia groapa

tată

tu tot n-ai încăput

cu totul

ți-a rămas o mână  lăsată ușor

pe creștetul nepotului de dincolo de zarea

fumegândă

o sudalmă agățată în nucul cel bătrân cu jumătate de picior în cer

mai vin ciori și-o ciugulesc e bună

pentru ascuțitul ochilor

o gaură în gard unde cuiul ce l-ai îndoit s-a rupt din toată

rugina de-o viață de brad și-ți face loc

așteptându-te

ți-a mai rămas și un dor

pe care-l verși cald dintr-o lumânare ce încordează mușchii

cuvântului

când  zice tată și urmează o sumedenie de gânduri albastre

din ce în ce mai albe

când se ofilesc

de sunt udate cu câte o lacrimă

 

oricât de adâncă ți-au săpat ăștia groapa

tată

fluieri dintr-un greiere

 

[gina zaharia]

Ai umplut cerul de dor. Poate pentru că și privirile mele îmi caută, acolo, tatăl...

Reverență!

[Dorina Cracană]

Superb! Las o lacrimă...

[Vasile Pin]

va multumesc tuturor pentru cuvintele dvs!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Eu consider că aceste cuvinte de legătură (mie aici nu-mi par multe) au și ele rostul lor, altfel poezia ar deveni prea ermetică. Mie personal nu-mi plac poemele foarte ermetice. Pe acesta eu îl găsesc perfect. E părerea mea.

[Sofia Sincă]

In memoriam, un poem desăvârșit în simțiri. Alcătuirea este impresionantă, imaginativă și transmite lungi suspine. Deși ai folosit cam multe cuvinte de legătură. Îmi amintesc că la tine erau cele mai puține cuvinte de legătură în poeme...

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Doamne, cât m-a impresionat! Poate pentru că și tatăl meu fluieră dintr-un greiere...

Sfâșietor!

Prețuire, POETULE!

[bolache alexandru]

E un os care rămâne. ți-a rămas o mână  lăsată ușor pe creștetul nepotului de dincolo de zarea

fumegândă... frumos.

[Vasile Pin]

multumesc d-na Cristea. si dvs d-le da Coza pentru sfaturi.

[Ion Lazăr da Coza]

Știu și eu: ochilor \ ochiului \ ochi?

Mesaj nobil, nobile veșminte! Respect!

da Coza