Sub clipocitul vâslei solitare

[gabriel cristea]

Sătul de cibernetica cetății,
M-am contopit cu delta
Și-am devenit fiorul unei sălcii.

Visarea mea e foșnetul de frunze,
E răzvrătirea apei
Sub ciocârlii ce nu cunosc odihna.

Sunt cumpăna fântânii amăgite
De ploile morgane;
Pe-aici, poetul cunoscut e vântul.

Îl văd scriind ades cu firul ierbii
Pe-ntinderile stepei;
Cu melcii goi, de-a dura pe nisipuri.

Aici se întrupează zeii-n fluturi
Și-n nuferi de lumină,
Sub clipocitul vâslei solitare.

Poemul său răvășitor de trestii
E liniștea din mine;
Privesc cum eclozează-n soare păsări.

[Chris]

foarte frumos!

Aici se întrupează zeii-n fluturi
Și-n nuferi de lumină,
Sub clipocitul vâslei solitare.  - ce frumoasa imagine!

[Nikol MerBreM]

Ce lume idilică descrii, Gabi! Și cât de frumos scrie vântul pe-ntinderile stepei! Chiar ne faci să credem că vântul a scris poemul acesta, tu doar ai știut să asculți cum naște metafore stepa. De-am putea să evadăm mai des din ,,cibernetica cetății"...

Drag,

Nikol

[chindea maria elena]

Simbiotica trăirilor prin și cu pulsurile naturii creează o țesătură magică în cuvinte, care ne fură și mintea și inima, Gabriel! 

Mulțumesc pentru dar!

[bolache alexandru]

Imagini deosebite care descriu cu acuratețe peisajul mirific al Deltei. Am citit cu deosebită plăcere!

[Floare Arbore]

Doamne ce admirabil poem, ce minunate imagini despre un loc de rai mirobolant, sincere felicitări dragă Gabriel și mii de mulțumiri pentru emoțiile frumoase pe care le-ai trezit în inima mea.

[petrut dan]

Frumos, am citit cu plăcere, mi-a dat o senzație de liniște, parcă aș fi văzut toate elementele naturii pe unde ne-au purtat pașii tăi poetici, și am simțit aceea liniște în privire de care foarte rar am parte, cu prietenie!

[Vasilisia Lazăr]

Iată un alt frumos pastel al peisajului din deltă, într-o viziune personală, subiectivă, reflexivă, în care expresivitatea, ca manifestare a conţinutului afectiv, este redată prin imagini artistice deosebite. Întregul limbaj al poeziei frapează prin originalitate, vocea poetică îl provoacă pe cititor la exerciții de imaginație, dar și la emoții puternice. Minunată și veritabilă pledoarie pentru frumusețea naturii, aceea pe care Goethe o definea drept „singura carte în care fiecare filă păstrează câte un adevăr”.

[gabriel cristea]

Mulțumesc și eu, Monica, pentru frumoasele tale cuvinte! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Grig, pentru popasul deltaic! 

[Monica Pester]

Treci rar, Gabi, dar extrem de concentrat !

Am o  mare liniște interioară, lecturând bijuteriile tale atât de prețioase. 

Mulțumesc !