Nu mai pot

[Bircea Marian]

Tensiometrul se încăpățânează să-mi arate cifre mari. 187/135. De două săptămâni mă chinuie. Spatele, picioarele, capul. Chiar nu mai pot. Vreau, dar hoitul mă trădează. Vâjâitul din urechi, presiunea de pe tâmple și durerile de ochi sunt permanente. Am vorbit cu angajatorul. Gata. Trebuie să renunț. Și eu ce fac? mă întreabă fără să înțeleagă ce-i spun. De ce nu mă ajută tratamentul? Medicul m-a consultat cu o oră întârziere. A fost nevoie să intru în cabinet peste nesimțitul care stătea la taclale și să-l scot afară. Un leneș amator de medical, paznic la școală. Ce aveți? Nu mai pot! M-a consultat în două minute. La ieșire toți cei care așteptau mi-au urat: Să vă dea Dumnezeu sănătate! Vine Paștele și nu am văruit copacii din parc și bordurile. Nu mai pot! O vecină a venit să mă întrebe când am de gând să mă apuc de treabă. I-am pus găleata și bidineaua în mână și am dat-o afară din casă. De douășcinci de ani locuiești aici nenorocito și nu ai mișcat un pai! Nu trebuia să fii rău cu ea!Te-ai enervat la muncă? vrea să știe soția. Nu. Pe dracu'! Au găsit un puțoi de copil, i-au dat cinci mii din start. Pe telefon are un selfie cu George Simion. Găurește și filetează contrapanoul. Mă privește ciudat. Ce-i cercul tăiat? Este diametrul. Și litera M 5? Pasul filetului. Metric cinci. Calculezi. Înmulțești cifra din spate literei M cu 0.8 și afli diametrul burghiului. Trântește mașina de găurit, burghiele și tarozii. Mie să-mi dai să lucrez, nu să calculez, îmi urlă în față furios. Sună telefonul. Răspund. Vii Sâmbătă la acțiunea cu copiii? Nu cred, nu mai pot. Hai mă, nu te da rănit! Tu-i cunoști cel mai bine pe cei care au nevoie de ajutor. Le ducem mâncare și rechizite. Le ții o lecție, două? Nu mai pot! De acum vă descurcați voi! Eu mă retrag. Apare domnișoara de la HR. Sărut mâna! De ce vorbiți urât cu angajații tineri? Domnișoară, cu cine am ...? Sare aurolacul. În fișa postului nu-i trecut că trebuie să fac calcule! Dumnezeule mare! Domnișoară, eu sunt plătit foarte prost și mi se cer foarte multe. O mărire salarială nu e cuprinsă în buget, de ce vă plângeți? Sunteți pensionar, o grămadă de bani câștigați. Îmi pleznește capul. Domnișoară, ia-l cu dumneata în birou și învață-l meserie! Cum vorbești... Cum vorbiți! Persoana a II-a plural că aș putea să vă fiu tată! Mă doare capul și amețesc. Un amic de pe Facebook vrea să-i dau... Toți vor. Managerul vine să mă invite. Sâmbătă avem de plantat o mie cinci sute de puieți pentru reîmpădurire. Contez pe tine. Nu mai pot! Dar nu ai lipsit niciodată! Poate de asta. Așa-i că termini proiectul astăzi? Cu cine, că trebuia să fie gata ieri și chiar nu mai pot. Un alt coleg tânăr, cu Diana Șoșoaca în piept, mă ia în șuturi: fără Dumnezeu ești o nulitate bă, cu toată matematica, știința și meseria ta! Și nu m-am vaccinat, bă! Eu am fost la Athos, bă! Și mi-a zis un călugăr pe nume, bă! Acolo e puterea, bă! Cu ce fire trag cablajul la alimentare? Nu ți-a zis călugărul de la Athos? Nu! În fața lui sunt instrucțiunile de lucru pe coală A3, colorate. M-a pornit sângele pe nas de nervi. Nu-mi zici? Nu mai pot!

[Grig Salvan]

O secvență zbuciumată și agitată, cu adevărat de crescut tensiunea arterială până dă sângele pe nas, așa cum se întîmplă adesea în viața noastră a fiecăruia. Scrisă într-un limbaj alert, sacadat și adesea sufocant prin aglomerare.

Ca o sugestie doar: textul ar putea fi redactat ceva mai degajat, cu paragrafe care să aducă mici pauze de respiro pentru cititor, care să separe cumva fazele acțiunii, iar limbajul dialogat ar putea fi redat în forma clasică a dialogului cu liniuțe de dialog. Știm că mai nou prozatorii caută să scape de clasicism prin lipsa paragrafelor și liniilor de dialog, dar totuși pentru confortul lecturii, eu zic că acestea sunt recomandabile.

Unele scăpări de redactare, „M-a pornit sângele pe nas” nu e ok, poate „Mi-a pornit...”

Altfel, textul e viu, o felie de viață trepidantă, actuală.