a mea
a oamenilor
a lor prin mine
sau a mea prin ei
doare atingerea scurtă numărată-n secunde
apropierea depărtării e doar un repaos al pașilor
pe aleea vieții ne lăsăm urmele
să ducă mai departe povestea
poate că depărtările ar trebui să rămână acolo unde sunt
ca să nu mai fie salbe de noduri în gât cu efemerul
avem nevoie de împletituri și ceasuri uitate-n prezent
să învelească adâncul cu pătura de culori virgine
prin pliurile acestei lumi curge nevăzutul
ochii ar trebui să crească din inimă spre exterior
trupul să le fie pleoapă doar atunci când visul bate la porțile ființei
să simți cum ceasul nopții își strecoară stelele printr-o disecție
cu parfum discret de nu-mă-uita
am știut dintotdeauna că eu sunt timpul în care toate s-aruncă
nu contează numărul clipelor
doar arborii de care s-agață
leagăn...
Adaugă un comentariu
Meditație asupra problemelor existențiale, filosofie lirică privind expansiunea tipului odată cu fapte și simțiri. Interesant, ca întotdeauna, dar mai puțini fiori. E mai mult o dezbatere...
Însă are farmecul lui matur. Titlul ar fi mai bun fără aceasta. Eventual poți pune puncte de suspensie sau deloc. Aceasta îl duce în banal.
Sofy
prin pliurile acestei lumi curge nevăzutul frumos
Și totuși clădim...
da Coza
am știut dintotdeauna că eu sunt timpul în care toate s-aruncă
nu contează numărul clipelor
doar arborii de care s-agață
Frumos!
da, tu ești timpul... ce bine că știi să fii! parfumul de nu-mă-uita va dăinui!
"poate că depărtările ar trebui să rămână acolo unde sunt"
Semn de plăcută lectură!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE