n-am știut niciodată ce-i cu toată fuga aceasta

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

a mea

a oamenilor

a lor prin mine

sau a mea prin ei

doare atingerea scurtă numărată-n secunde

apropierea depărtării e doar un repaos al pașilor 

pe aleea vieții ne lăsăm urmele

să ducă mai departe povestea

poate că depărtările ar trebui să rămână acolo unde sunt

ca să nu mai fie salbe de noduri în gât cu efemerul 

avem nevoie de împletituri și ceasuri uitate-n prezent

să învelească adâncul cu pătura de culori virgine

prin pliurile acestei lumi curge nevăzutul 

ochii ar trebui să crească din inimă spre exterior 

trupul să le fie pleoapă doar atunci când visul bate la porțile ființei

să simți cum ceasul nopții își strecoară stelele printr-o disecție

cu parfum discret de nu-mă-uita

am știut dintotdeauna că eu sunt timpul în care toate s-aruncă

nu contează numărul clipelor 

doar arborii de care s-agață

leagăn...

[Sofia Sincă]

Meditație asupra problemelor existențiale, filosofie lirică privind expansiunea tipului odată cu fapte și simțiri. Interesant, ca întotdeauna, dar mai puțini fiori. E mai mult o dezbatere...

Însă are farmecul lui matur. Titlul ar fi mai bun fără aceasta. Eventual poți pune puncte de suspensie sau deloc. Aceasta îl duce în banal.

Sofy

[bolache alexandru]

prin pliurile acestei lumi curge nevăzutul frumos

[Ion Lazăr da Coza]

Și totuși clădim...

da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

am știut dintotdeauna că eu sunt timpul în care toate s-aruncă

nu contează numărul clipelor 

doar arborii de care s-agață

Frumos!

[gina zaharia]

da, tu ești timpul... ce bine că știi să fii! parfumul de nu-mă-uita va dăinui!

[Ligia]

"poate că depărtările ar trebui să rămână acolo unde sunt"

Semn de plăcută lectură!