''De unde vii,

sora cea mică a focului,

tu care știi

roua din jar s-o descui?

Lutul tânăr,

de ce totdeauna e scris

cu-al tradafirului…

Visător                                                                 Himeră

Sunt cel mai mare visător în viață,                                       Sunt cel mai mare scriitor în viaţă,

La carul cu himere mă înham.                                               De bună voie astfel mă proclam…

Mă văd cu anii din trecut

În care nopţi am petrecut

Iubit de fetele, din sat -

Cu gând curat!

Revăd acele vechi  poteci

Croite-n mal de râuri reci

Şi simt aceiaşi dulci fiori -

Adeseori!

Aleg, cu inima, un cer

În care cred, în care sper;

Chiar dacă timpul cerne scrum...

Îmi văd de drum!

Silabisesc cuvântul dor

Şi îi prind aripi pentru zbor

Spre un tărâm am…

Tristețile cui

prin codrii inimii mele,

nelămurit,

ca o ceață pe ape,

încep să mă doară

ca ascunsul de taină sub pleoape?

În fiecare seară,

cu un…

Sunt cel mai mare visător în viață,

La carul cu himere mă înham.

C-un zâmbet fals pe chipul de paiață,

Jocheul sorții-aș vrea să mă proclam.

Am strâns din pumni cât am putut de tare,

Când m-a plesnit, parșivă, ca un bici.

(După cumplita sa devalizare,

Sunt membră într-o gloată de calici.)

Mi-aș vinde zdrențuitele fantasme,

Dac-aș găsi subit cumpărător.

Naivă sunt și mă hrănesc cu basme –

Mi-e viața…

Motto: Drumeț cu viața frântă, crescut drept de puterea

             din brațe-n care vlaga a fost doar har, nu scut,

             își caută cu teamă în lume mângâierea, 

             speranța-n veci pierdută în trudă și-n dor mut.

Und' se pupă zânele,

după ce-au făcut minuni,

ori pe buze, bunele,

ori pe coapse , ori pe sâni?

Und' se pupă bunele

roşului  înnourat,

ori mai toate zânele

doar pe frunte-s de pupat?...

Nu că m-ar preocupa,

locul unde n-ar fi rău,

dar eu, zâno, te-aş pupa

de la frunte până-n hău!...

dincolo de orice înţelegere
există cuvântul
şi totuşi
nu reuşesc să mă strecor în
labirintul întrebărilor despre
ceea ce am fost şi ceea ce sunt
bănuiesc doar că 
între materie şi energie
există o singură cale...

şi din când în când îmi descifrez urma

Călătorind pribeag prin vise,

M-am deşteptat din somnul greu,

Când, lângă mine… numai eu,

Cu gândul dus spre porţi închise,

Aveam în suflet curcubeu,

Din amintirile ucise.

Călătorind pribeag prin vise,

M-am deşteptat din somnul greu,

Simţind că viaţa-mi amurgise,

Ca o feştilă prinsă-n seu,

Mă urmărea crudul clişeu,

Ce-îngroapă inimile-învinse,

Călătorind pribeag…

Se face seară în Sumer,

ca din fior păcatul,

iar din migdalul lui

răcoare ne-ncepută.

Am trimis Eufratul,

Regină,

să-ți aducă luna

de prin dumbrăvi de palmier,…

limpezisem cuvintele grele cu sare grunjoasă

mi le-am trimis în lumină/piper presărat

într-o casă/

de cuarț  de bazalt de timp disecat

piatra cuvintelor cine o arunca întâiul

macină foamea de sens

lumea aceea pestriță de consoane care se vând

într-un joc burlesc

delirul vocalelor

pliurile lor

rotunjimile imperfecte

nu se scriu decât cu umbra de suflet

care aspiră între două nopți cu trei luni…

în port sunt doi grăniceri unul își caută mireasa

celălalt doarme cu o bancnotă în mână

știu că pe aici trec vâslașii adâncurilor niciodată n-au crezut în ei

din când în când împart o bucată de ocean mai mult de plictiseală

dintr-un zid obosit al nopților pe urmă trag la sorți

astăzi e rândul lor să netezească nisipul

sub cazărmi sub ghearele pescărușilor

apoi vor trasa o linie pe cer deasupra apelor limpezi



unul…

Azi ai plecat spre țărmul tău de mare,

Eu am rămas sub colțul meu de cer

Să strâng tăceri din altă așteptare,

Alt mâine-n doi la fel de efemer.

Cuvintele au început să tacă

Și ploi de nostalgii s-au revărsat

Pe praf de stări de care se încarcă

Un joc de viață mult prea repetat.      

Am să te-aștept să vii o veșnicie,

Cu flori din țara ta de nicăieri

Să simt că îți sunt iar, că-mi ești tu mie.

Ah,…

Se plimbă-amurgul prin prezentul meu,

Din suflet și-a făcut o promenadă,

Și zbuciumate-n vechea escapadă,

Comete-mi cad pe-al sorții imprimeu.

Mai am un strop de viață în pocal,

Deasupra-i se ridică lent veninul,

Amară e licoarea, ca pelinul –

O dau pe gât, zâmbind incidental.

Încerc să aflu iute-un antidot,

Mă arde-otrava îmbibată-n sânge.

De-ar exista un umăr să pot plânge,

Ar fi al unui ultim…

La Eufrat, printre sălcii,

luna

și-a dezvelit sânii

să se scalde.

Migdalul,

ca prin sită privind,

a-nceput să-nflorească…

Cu genele ca raze penetrând subtil privirea

–un izvor furat de patimă și dragoste febrilă–

acoperă-n muţenie visul zilei muribunde

iar liniștea incepe-a glăsui în nemurire.

Eu adunat sunt unul.
Tu întreagă ești una.
Amândoi alăturați suntem doi
dar întregiți suntem tot unul.

Dar dacă un pumnal de Damasc
ne-ar tăia în două
printr-o tăiere bruscă,
perfectă,
sângerândă,
vom afla împărțirea la doi.

Împărțiți amândoi vom fi iar însumați în unu
și fiecare mai puțin
decât mine,
decât tine,
decât ieri.

Poteci cu flori călcăm în zilele noastre triste,

le sfărâmăm culoarea

și ne pătrund în piele.

Parfumul ne învăluie cu o aură

tocită de neputințe mute.

Răsare lumina, toiagul începutului

când dorința era legea dimineților,

cuvintele aliniate înaintea ușilor închise

începeau să bată a zi.…