Sărut eufratic

[Dumitru Ichim]

Tristețile cui

prin codrii inimii mele,

nelămurit,

ca o ceață pe ape,

încep să mă doară

ca ascunsul de taină sub pleoape?

 

În fiecare seară,

cu un cântec în plus,

îmi ești mai aproape.

 

Mugur din coasta de ram,

de ce n-ai rămas

dorul luminii spre floare?

 

Ochii tăi, încă mai poartă

tristețea ce-adâncului doare,

până-n rărunchii de piatră ai lunii

și-ai singurătăților.

 

Pentru noi zboară lăstunii,

cu semnătura întoarsă în stea

după care punct nu se pune.

 

Pe strune

livada te-mbracă-n răcoare.

Fragii sălbatici se-ascund

pe unde știmele nopții  pătrund

blestemul să-l ferice-n ghimp.

Tu știi veșnicia ce este,

dar buzele mele

au meșteșug s-o culeagă de timp,

când peste Eufrat, din părut,

se face liniște

ca la primul sărut.

 

Luceafărul Nibiru

își macină seara...

Se-aude doar moara.

Oare ce-o vrea să spună,

când eu te dezmierd

din strună în strună?

Cum aș putea să te pierd

când atât de dragă îmi ești?

 

Roată de apă, roată de lut,

ia-mi timpul și minte-l sărut cu sărut!

Știi că fără de frupt,

nimic nu a fost la-nceput

când haosul greu se urni spre cuvinte?

 

Apa și-aduce aminte

de-ale tale văzduhuri,

gândite, pe valea genunii, cu norii.

Roata morii...

dar alta-i ce-o macină-n pântec -

bobul ce-i scapă în cântec.

E zburătorul de moarte,

fluturul verde

din pilda borangicului

ce somnu-și zbură peste râu.

 

Dă-mi mâna,

Regină și stăpâna

spicului

din stema de grâu!

 

...tristețile cui

prin dumbrăvirea de cedru?

Numai tu

cunoști să le-apui,

iar eu - tălmăcitorul iubirii

pe tăblița de lut.

 

Lacrima-i toarsă

de cui.

 

Apoi arsă.

 

Veșnicia,

spre-a-și zămisli aripa,

coboară în lut,

ca s-o cuprindă

clipa

în toate genunile ei,

cum numai  Eufratul

e-n stare să le-aprindă

printr-un singur sărut.

[Agafia Drăgan]

Recitit cu multa admiratie.

[Dumitru Ichim]

Nu există o bucurie mai mare pt. un condeier decât slovele lui să fie chemate   la cină de un cititor avizat. Mulțumesc, doamna Cîmpeanu!

[Dumitru Ichim]

Din tot sufletul vă mulțumesc, doamna Sofy, pentru cuvinte atât de minunate!

[Sofia Sincă]

Beție de metafore fulminante, prinse în fervoarea trăirilor, poartă cu ele veșnicia, păstrată în lutul ce mărginește Eufratul și poezia.

Odă iubirii, în poeme ce răsună cu tot mai mult lirism. Și totuși, inepuizabil.

Fascinant!

Sofy

[Dumitru Ichim]

''cu somnul trezit peste râu'' - sună mai bine?

[Dumitru Ichim]

Vai, cum nu m-am dat seama! Aveți perfectă dreptate. Graba strică treaba. O să corectez sărăcia cuvintelor. Apreciez f. mult sugestia dvs., domnule da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

E zburătorul de moarte,

fluturul verde

din pilda borangicului

ce moartea-și zbură peste râu.

Ideal ar fi să eliminați/înlocuiți una dintre „rude” zburătorul \ zbură și moarte \ moartea.

Aceeași încântare.

da Coza

[Dumitru Ichim]

Aceeași mare plăcere pentru vizită. Mulțumesc, Adelaide!

[Valeria Merca]

...
''Lacrima-i toarsă
de cui.

Apoi arsă.

Veșnicia,
spre-a-și zămisli aripa,
coboară în lut,
ca s-o cuprindă
clipa
în toate genunile ei,
cum numai Eufratul
e-n stare să le-aprindă
printr-un singur sărut.''

Sublim acest final! Am citit cu aceeasi mare placere.