nopțile își tremură genele

lacrimi de sulf ard vise imateriale

gura cerului înnoptează pe pielea mea

ca niște îmbrățișări într-o gară de nord

când dorul se dă în leagăn stelele își flutură

coama, cometa universului

sudul din mine îți cutremură liniștea care pescuiește

mă sorbi îmi știi pașii care nu dansează de două ori

te iubesc ca o sare de mare ca un delfin rotindu-se în zare

dar nu-mi scrie decât ca un soare între trei nori…

mi-a intrat în colivia de marțipan 

un urmaș al eului de ieri 

zice că vrea să stea tête-à-tête cu insomnia mea 

și că are la purtător o carte verde unde pe coperta patru sunt eu

Mai am coperți pentru încă o viață

dacă nu aș avea termenul de valabilitate fixat...

 lasă-ți pașii la ușa inimii,

nu ciocăni, s-ar putea s-o scoți din ritm,

poezia ei se face în solitudine,

 până ce devine icoană la care poți

să îngenuchezi între anotimpuri.

Stropi palizi de viață pe buze flămânde…

uşa care ar trebui să te primească

pare a fi încuiată

orice încercare de-a exista

nu va putea fi reprezentată

nici limpezită

doar cu câteva încercări de dragoste

cu câteva intenţii de mângâiere

din care să rezulte copii frumoşi

dovlecei cu ochi albaştri

în mărime naturală

nu ceri rochii de mătase lui Dumnezeu

doar dreptul de-a fi uneori singură

cu gândul tău cu rochia ta…

Va fi ca atunci

când nu te mai saturi de moarte

de pe buzele

celui mai drag decât dorul.

Spațiul se resoarbe

în propriul lui cântec,

precum scrisul pe apă.…

Iubito azi am vrut să-mi fac curaj

Şi să-ţi trimit pe Facebook un mesaj

Dar n-am putut la fel ca alţi băieţi…

Fată dragă, pune-ţi ie,

Şi cinsteşte-o prin purtare,

Nu-i un moft, e-o datorie

Şi o clipă de-nchinare.



Au purtat-o şi străbunii

Când plecau la liturghie,

Are-n ea gustul ţărânii

Şi-al iubirii de moşie.



Au cusut în pânza deasă

Greu, cu sufletu-n litanii

Şi în  lacrimă pioasă

Au albit aceste danii.



Semne magice, discrete,

Doruri prinse-n fir de aţă

Parcă-s tainice versete,

Plâns şi slavă pentru…

Bat clopote de gânduri pe-a risipirii scenă,

Pe umeri ni-e povara unui orgoliu mut,

Broboane de sudoare și-o lacrimă perenă,

Pe chipul plin de riduri al unui astru slut.

De la atâta freamăt, avem pe suflet rană,

Cu ochii înspre zare, ne pierdem de zenit,

Stigmatele durerii ne-apasă, suntem hrană

A șoimilor ruinei, cu zborul prelungit.

Refugiați în piatra căzută de pe creste,

Ne sfărâmăm în grabă, redevenim…

în casa cu balcoane roz șoarecii numără verile

pisica obeză gustă lenea parfumată își ascute ghearele

pe suflete dezordonate trage sertarele vieții cu o coadă stufoasă

și miorlăie de atâta singurătate de lux

cărțile au îngălbenit în copaci seva lor verde îmi migrează în sânge

arunc ghemotoacele/părăsită de toți îngerii/

și mă așez pe ordinea universală

sinceră ca un șoarece într-o bibliotecă

diminețile aleargă în parc și tac pe…

Eşarfa ecosez

 ( Povestioară – experiment în E )

   Excursiile exercită expres eficienţa educaţiei ecologice. Emilia, Eugen, Elena, Eva, Eden, Ecaterina, Emil… erau excursionişti.

 - Echipajul elevilor eminenţi – efortul educatorilor erudiţi – efectuează exerciţii excelând. Există ecusoanele – eticheta efortului enorm, evocă Ecaterina entuziasmată.

   Emilia, efectiv epuizată-n eleganţa-i exagerată, etalează excesiv…

Inima Lui,

cum apele mării mi-au zis,

nu știa să scrie,

și totuși a scris

o singură dată,

și-atunci pe nisip.

Văzuse cum marea

își grăiește adânca veșnicie…

Mă curge Universul prin murmur de cuvinte

Dar prin pocale albe îmi cerne visul nopţii,

Aprind în rugi de rouă oglinzi fără veşminte

Şi prin colindul zării dantelăria sorţii.



Iar timpul săvârşirii răstoarnă-n car de gânduri

Culori ce secundarul le-a împărţit tristeţii,

Pe fruntea aplecată eresuri trec pe rânduri,

Croind din taina zilei albastrul dimineţii.



Destinul mă îndeamnă să caut…

Despre depărtare

Coboram, aşa, ca din tren,

doi străini care au împărţit un compartiment,

numit poetic viaţă.

O privire fugară cu un " ai grijă de tine",

rostit din vârful buzelor,

ca mersul târâş pe tăişul unei lame

Omul care vede cu mâinile,

mi-a zis:

''Lasă-mă,

să-ți mai citesc încă o dată

fața ta.

Cu vârful degetelor,

mi se pare

că am atins

o lacrimă uscată,

sau poate

un cântec de dragoste

din propria-i cenușă reaprinsă.

Se face seară,

mi-a spus iarăși.

Simt în aer mirosul de fum

al trenului pierdut.''

Și-a ridicat apoi

toiagul alb

și cu el

a…

Iubito ai un câine rău

Şi-aş vrea să fiu în locul său

Stând încruntat la poarta ta

Să nu mai intre…

era mâine

şi în necuprinderea lui

creşteau nişte bolţi atât de limpezi

încât puteai să zideşti în ele

celelalte zile ale săptămânii

tu mă chemai în dosul palmei

să-mi arăţi plânsul unor îngeri

care uitaseră cum se tresare

mă chemai atât de furtunos

încât îţi înghiţeai

fosforescenţa propriei respiraţii

în acest joc

viitorul se rostogolea către începuturi

iar cuvintele noastre

se zbăteau în interiorul…

Întins pe-un jilţ, în terapie,

Cu un pahar de bere blondă,

Aş vrea să te visez, câmpie,

Şi să te prospectez c-o sondă.

Iar cu-un burghiu de adâncime

Să iau din tine probe dulci,

De sol bombon şi de praline,

Coapte-n cuibar de păsăruici.

Ornate ca-n cofetărie

Şi-însiropate bine-n vască,

Să le împung,…