Omul care vede cu mâinile,
mi-a zis:
''Lasă-mă,
să-ți mai citesc încă o dată
fața ta.
Cu vârful degetelor,
mi se pare
că am atins
o lacrimă uscată,
sau poate
un cântec de dragoste
din propria-i cenușă reaprinsă.
Se face seară,
mi-a spus iarăși.
Simt în aer mirosul de fum
al trenului pierdut.''
Și-a ridicat apoi
toiagul alb
și cu el
a dat semnul plecării.
Nu știam
că omul care citea cu mâinile,
ca un gropar, ca un profet,
era șeful gării
în care se vânduse
ultimul bilet.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc din suflet, Mihai!
Mulțumesc, doamna Nădejde, pentru semn de vizită!
Ce frumos ați grăit, doamna Iris!
Reverență!
Mulțumesc doamna Covaci pentru frumosul semn de lectură!
Plecare, ultima plecare...atenție la bilet...Upstairs, or downstairs? Mulțumesc, doamna Talpos!
Mulțumesc, Adelaide, pentru vizită și comentariu! Frumoasă-i grăirea lui Cioran...
I am still bargaining for the last ticket maybe...Mulțumesc, doamna Mititelu, pentru vizită și semnul de lectură!
Sărut mâna, doamna Sofy! Vă așteptam și vă mulțumesc de prospețimea cuvântului abia înflorit
Greșeală de dactilografie în titlu. Corect. Versul trei - scoasă virgula la mezat. Mulțumesc mult, mult domnule da Coza pentru plăcerea vizitei și comentariu!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE