Despre mare și nu numai

[Ella Blue]

 Ne trecem cu norii, rămânem cu valul,

 Firave luciri străvezii, de lumină,

 Purtate în vals unduit de verbină,

 Dantele de lacrimi, ce sfâșie malul.

 

 Ne-alungă uitarea în zările reci.

 Speranța plutește pe nori fumurii.

 Nu-s aripi în zare să-mi spună că vii.

 Doar valul și marea mai scurmă poteci.

 

 Și-mi pare că cerul se-nchină la mare,

 Corabie ninsă cu flori pe catarg,

 Pe-altarul de unde plutind a chemare

 

Așteaptă albastrul să vină din larg,

Iubirii divine, celestă-nchinare

Și rugi vălurind ce la țărmuri se sparg.

 

[Ella Blue]

Va multumesc!

[Nădejde Angelina]

"Corabie ninsă cu flori pe catarg"

Atât de frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă s-a dorit să fie sonet, e departe:

Sonetul este alcătuit din două catrene și două terţine, versurile au unsprezece silabe, în ritm iambic nu trohaic; catrenele rimând după structura a-b-b-a, b-a-a-b, iar pentru terţine, rima este c-d-c, d-c-d. Ultimul vers trebuie să fie o chintesență filosofică. („Nu-nvie morții – e-n zadar, copile!” Eminescu).

da Coza  

[Sofia Sincă]

În loc de mesaj, eu văd mai mult un joc de cuvinte marine. Se repetă aceleași cuvinte sau expresii în mod evident: norii, valul, malul, marea. Despre titlul spun și eu ca și Ana. Scoate ce-i în paranteză și e bine.

E plăcută, acum de sezon.

Sofy

[Valeria Merca]

    ...

''Ne-alungă uitarea în zările reci.

 Speranța plutește pe nori fumurii.

 Nu-s aripi în zare să-mi spună că vii.

 Doar valul și marea mai scurmă poteci.''

Semn de Admiratie!