Viermele neadormit

[Dumitru Ichim]

 

Va fi ca atunci

când nu te mai saturi de moarte

de pe buzele

celui mai drag decât dorul.

 

Spațiul se resoarbe

în propriul lui cântec,

precum scrisul pe apă.

Ce nevoie de el,

când nici aproape

și nici departe

n-or mai fi?

 

Şi iar ca atunci

când nu te mai saturi de moarte,

iubirea-ţi va da

tot cerul să-l bei,

ca pe-un vin al pământului nou,

de pe buzele ei.

 

Timpul se va retrage.

Cine-ar fi prost să numere,

când poate culege?

Dacă în locul lui

ni se va da rodirea de aripi,

cine din voi ar alege

cârja amară și ghimpul?

Timpul

cu belciuge și chingă,

ca scrierea pe vânt

o să se stingă.

 

Va fi îmbrățișarea tuturor

ca la-nceput

când din primul fior,

luminii i s-a spus să fie

izvodul primului sărut.

 

Iubirea întru toate Iubire -

coroană și Domn!

Va întreba Fiul,

ca dintr-un greu

suspin:

'' Îmbrăcat în negru,

e totuși viermele fără de somn,

al marelui chin.

Poate Dumnezeu

cu-n vierme să fie vecin?''

 

Toate ceasloavele s-au închis

și nu e buche rămasă zăloagă

să toarcă-un crâmpei din firidă.

 

Cel cu ochi mereu de-ndrăgostit

privește la viermele neadormit

cum în altarul lui de crisalidă

mătasea de flutur și-o cântă.

Viermele marelui chin

se roagă.

Dumnezeu cu primul lui cântec

din nou e vecin!

 

Iubirea-i tot iubire!

Ea nu-i dăscălita din pagini de școală,

cu inimioare

și roză lângă roză.

Iubirea-i viermele neadormit!

Voi n-ați văzut, pentru zvâcnit

se micșorează inima-n chenoză?

Că veșnicia nu e veșnică suflare,

ci răsuflare,

și toate,

timp și spații,

or să se scuture,

doar viermele neadormit

pe brațul Lui de judecată,

va fi pecetea de lumină,

ca fluture,

când toate-n toate s-or întoarce,

prin inima-I deschisă ca de Tată.

 

Doar prin chenoză,

Iubirea se întoarce

la prima ei Grădină.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Nădejde, pentru lecturare si apreciere!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Ardeleanu, pt.  semnul de lectură!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Sofy, pentru comentariul atât de frumos!

[Dumitru Ichim]

Sentiment reciproc, doamna Corina!

[Dumitru Ichim]

Încântat, Adelaide de vizită! Mulțumesc!

[Valeria Merca]

 Încântător! 

[Corina Militaru]

Iubirea în culori aparte! Încântată! :)

[Sofia Sincă]

Filosofie în jurul noțiunii de iubire pune în evidență expresivitatea, modul cel mai real prin care Tatăl ne-a învățat iubirea. Și îndeamnă, indirect la forţa atât de puternică căreia eul poetic se supune.

Putere lirică și înțelepciune!

Sofy

[Ana Ardeleanu]

Lectura acestui poem, un câştig pentru sufletul cititorului!

[Nădejde Angelina]

"

Că veșnicia nu e veșnică suflare,

ci răsuflare,

și toate,

timp și spații,

or să se scuture,

doar viermele neadormit

pe brațul Lui de judecată,

va fi pecetea de lumină,

ca fluture,

când toate-n toate s-or întoarce,

prin inima-I deschisă ca de Tată."

Admirație!