Inima niciodată n-a scris

[Dumitru Ichim]

Inima Lui,

cum apele mării mi-au zis,

nu știa să scrie,

și totuși a scris

o singură dată,

și-atunci pe nisip.

Văzuse cum marea

își grăiește adânca veșnicie

cam cum arată la chip,

silabisindu-i zarea.

 

Inima Lui

nu știa să scrie

ca oamenii, ca piatra aruncată,

ca arătătorul

gata mereu să te-acuze.

El ducea degetul la buze,

și prin alte inimi

își continua zborul

dincolo de a cerului poartă.

 

Cărturarii

au prins-o

și i-au întins aripile pe lemn,

ca pe o hartă,

dar inima Lui

nimeni n-a reușit s-o citească

întreagă

și nici să-I înțeleagă

litera tălmăcită

de la un răsărit

până la ultimul cui.

 

Au zis trandafirii

privindu-I inima sus:

''Ne-ar trebui un nume

prin care-am putea s-o chemăm''.

 

Numitu-o-au pre ea

Marea Roșie,

iar coroana de spini

deasupra i-au pus.

[Dumitru Ichim]

Fuga, fuga, fuga la manuscris...Mulțumesc domnule da Coza, pentru  așteptata vizită care întotdeauna îmi face plăcere, mai ales că am de câștigat de fiecare dată câte ceva...

PS

Vă folosesc ca barometru liric....( emoticon cu zâmbet)

[Dumitru Ichim]

Aleasă prețuire, Adelaide, și mulțumiri!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Sofy! Încă un comentariu frumos ca o răcoare înmiresmată...

[Dumitru Ichim]

Am schimbat pe toți de CA. Acum  e altă poezie. Sugestie fantastică. La viteza de o poezie pe zi - îmi recunosc proverbul - graba strică treaba! Sărut mîna, doamna Cîmpeanu

[Dumitru Ichim]

Ce bine mă simt pe site ăsta. Prieteni...Am schimbat prima parte, doamna Câmpeanu, la sugestia dvs. Iată cum a ieșit!

Inima Lui,

apele mării mi-au zis,

nu știa să scrie,

și totuși a scris

o singură dată,

și-atunci pe nisip.

Văzuse cum marea

își grăiește adâncul veciei,

cam cum arată la chip,

rostogolindu-i valul și zarea.

Mulțumiri!

[Ion Lazăr da Coza]

chemăm''. > chemăm.''

Multă puritate transmite poezia.

Încântat.

da Coza

[Valeria Merca]

...
''Au zis trandafirii
privindu-I inima sus:
''Ne-ar trebui un nume
prin care-am putea s-o chemăm''.

Numitu-o-au pre ea
Marea Roșie,
iar coroana de spini
deasupra i-au pus.''

Am citit cu smerenie. Aleasă Preţuire!

[Sofia Sincă]

Cu referire la calitățile divine, în special a ființei cu cea mai cuprinzătoare inimi care a călcat pe pământ, legătura dintre poem și filozofia teologică este indisolubilă, pusă într-o formă metaforică.

Citit cu interes și plăcere,

Sofy