mirele nepoftit

[Romita Malina Constantin]

mi-a intrat în colivia de marțipan 
un urmaș al eului de ieri 
zice că vrea să stea tête-à-tête cu insomnia mea 
și că are la purtător o carte verde unde pe coperta patru sunt eu

parcă îmi vine să apăs pe butonul de urgență 
aflat sub cascada de cicolată
dar cu cât se apropie
observ că nu are merinde 
și nici haine de vreme rea 
de fapt văd limpede că ar putea muri

desigur - 
o înmormântare e prea costisitoare 
așa că îi ofer un pahar de vin 
deși mă tot întreb dacă nu cumva 
într-un moment de neatenție 
îmi va fura pălăria în schimbul unui bănuț 
rostogolit spre o femeie ușoară 
și de ce nu 
îmi va fuma plămânii 
 mângâindu-mă pe creștet 
cu mănuși din piele lucioasă

îndelung îl cântăresc în inimă 
pentru a elimina orice nepotrivire de caracter 
nu mai este nimeni aici- îi spun 
(mai mult ca pentru mine)
și îi întind trupul pentru încă un Big-Bang.

[Corina Militaru]

Am citit cu plăcere! :)

[Agafia Drăgan]

Lecturat cu multa placere. Frumos!

[Romita Malina Constantin]

Va multuesc frumos! Am indreptat...

[Sofia Sincă]

O altă față a singurătății, Poem scris sub altă formă decât cele cu care am fost obișnuiți. Desigur un poet încearcă mai multe forme și după mai multe stări. E bine, e bun, după ce vei corecta ce a spus Ion, dar nu atât de emoționant ca cele din gama anterioară.

Oricum am citit cu multă plăcere,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

eu-lui > eului

imormantare > înmormântare

mangaindu-mă > mângâindu-mă

bing-bang > Big Bang

-----------------------------------

desigur-  și  aici-

Aici ai două greșeli. Trebuia să folosești cratima mare (–), care nu se atașează de cuvinte (ea înlocuiește, de obicei, un cuvânt de legătură, sau mai multe), pe când cratima mică (-), sau liniuța de unire, unește două unități lingvistice!

Poezia are imagini interesante, dar lipsite, cumva, de feminitatea cu care ne-ai obișnuit...

da Coza