Troiene de ierburi călcate-n copite

de ciurde rebele se-ntind peste coaste,

de parcă-s talazuri, vârtejuri de mare;

Alături, poiana foșnindă cu plopii

ce-și lasă ninsoarea pe genele verii;…

nu sunt un interlocutor bun

dimineața

mă scutur de doza de nefericire a drumurilor neterminate

în somn…

                E orizontul tras în tuş

          şi luna în contur.

     Amurgul trece prin retuş

spre roşul pur.

Ţi-e chipul luminat, semeţ,

     încrezător în el.

          Cuvântul mi-e acum glumeţ,

               cuprins într-un pastel.

               Ţi-e fruntea-n galben-auriu

          şi ochii de smarald.

     În marea lor, în străveziu,

cobor adânc, mă scald.

In roşu bate…

Te-aștept și-acum, în fiecare seară,

deși-nțeleg că nu mai poți s-ajungi –

pe-aleia ta au înflorit salcâmii,

n-aș vrea, gândindu-te la ei, să plângi!

Dar cât de lungă-mi pare așteptarea,

tăcerea grea se-așterne între noi –

ce-a fost rămâne doar o amintire,

se scutură salcâmii de atâtea ploi…!

Rămâne doru-n cuget, ca o umbră,

iar chipul tău se-așterne peste ea –

încerc…

SONET XIV 

Nu mă-ntreba nimic în astă viață,

Durerea ce o am e mult prea mare -

Ci dă-mi ce viața mea acum nu are

Și florile să-mi lași pentru prefață.

Nu-mi explica ce văd, aici, în soare,

Doar ce nu știu acum, Tu, mă învață.

Unde mi-s anii, cine mi-i dezgheață?

Aș vrea să-i recompun, pe fiecare...

Căldura ce o iau și mă răsfață

O…

Tăceri se ascund seduse de-un amurg

Ca o iubire fără etichete,

Iar clipele ce-au adormit prin plete

Seduc speranțe și inimi ce se frâng.

Pustiuri se aștern la întâmplare

Peste toate câte-n viața asta curg

Și mult prea multe…

caut să aflu

tu zici:

nici unul nu și-a aflat drumul către celălalt

deși uneori pare că sună cineva la ușă...

de unde să mă iau Doamne, pentru a mă întoarce

când păsări fără cuib au rămas,

când pe hornul casei doar o bufniță mai avea somn

de credeam că sună printre copacii desfrunziți nimicul.

caut să aflu unde s-a risipit cenușa atâtor visuri

și strig la tine

să aprinzi un…

limba engleză e comică atunci când o înveți

fără profesor

am fost la doctorul de țâțe în loc de stomatolog

și dacă până atunci avea cuvintele cu el…

                                                 Se roagă salcia la apă,

                                                Să-şi schimbe cursul, să hrănească

                                                Pădurea care-a fost tăiată

                                               Din rădăcină, s-o renască...

                                                     Mihaela Bălăceanu

           …

Rețeta garantată pentru a-mi termina poemul

ar fi melancolia Fericirea de-a vă face varză

orice speranță Dacă sunteți trist totul e OK

Autoportretul vă aparține

V-am scris nu pentru a evita singurătatea ci moartea

Autograful Dvs., doamnelor

Cu toate…

Repetăm idei, repetăm și gesturi,

Repetăm persoane, repetăm istorii,

Amintim drame, ne-amintim lesturi,

Dar uităm iubiri și uităm victorii.

Lumea asta-i încă, tare viforoasă,

Nu te poți decide încotro te-ndrepți

La scenă deschisă, amplu zgomotoasă

Sau după cortină, sprijinind pereți.

Oriunde ne ducem, avem umbra noastră,

Dar refacem drumul de la nord la sud,

Ne oprim în grabă, voia…

Se modelează umbra-mi prin trestii mișcătoare,

Precum enotul* deltei, cu pas silențios;

Pe lăstărișul lunii, flămând de câte-o boare,

Fosforescente pânze păianjenii își cos.

Stau zorii să mijească pe-ntinsul stepei…

Cercul este diamantul  existenței 

care măsoară inexistența,

este linia de fond dar

și încheierea de ciclu.

Cercul este granița durerilor

care încep și trec,

este inima de heruvim și măiastra 

centură de arhanghel,

cercul este incompletul miez al

iubirii răscolitoare cu început

și sfârșit în același punct,

e vis și freamăt,

e bucuria începutului

și liniștea sfârșitului.

Cercul sunt eu,…

Mă-mbată teii la-nceput de vară,

când trec din nou prin parcul regăsit,

iar rugii-n garduri dau pe dinafară

cu florile plutind spre asfințit.

Mai port în mine-aleile retrase

printre ciulini semeți care-au…

Mă rătăceam prin anii cruzi,

Aduși pe umeri de comete;

Erau romantici și absurzi,

Din rai porniți să se îmbete.

. 

Și mă pierdeam pe-adânci poteci –

Timide sau efervescente,

Dansau prin ramurile reci,

Se unduiau printre torente.

. 

Venea și vremea să suspin

Când se-ncrunta de jar lumina;

În fiecare zi un spin

Îi pătrundea acid retina.

. 

Iar anii, ca într-un vârtej,

Intrau în ringul fantomatic…

Mă văd pe unda lacului asemeni unei bărci cu pânze

Plutind, simțind vântul, bucuria, frumusețea, aripile.

Apoi, mă văd asemeni unui condor în zbor,

Simțind puternic elanul în aripile mele puternice.

Într-un târziu am văzut un Icar cu aripile larg desfăcute,

Oglindindu-se perfect în unda lacului.

Acum văd un fluture cu aripi mari, diafane, colorate,

Strălucind eteric, zburând măiastru sub albastrul…

Vârtejul de petale albe, roze,

priviri strălucitoare de femeie,

ca un fuior de mişcătoare poze

e-n gândul meu brăzdat de curcubeie.

Văd norii bulbucaţi cum se răstoarnă

spre verde crud cu braţe-ntinse-n cer,

când…