Repetitio mater studiorum est

[Monica Pester]

Repetăm idei, repetăm și gesturi,

Repetăm persoane, repetăm istorii,

Amintim drame, ne-amintim lesturi,

Dar uităm iubiri și uităm victorii.

Lumea asta-i încă, tare zgomotoasă,

Nu te poți decide încotro te-ndrepți

Spre scenă deschisă, amplu zgomotoasă

Sau după cortină, sprijinind pereți.

Oriunde ne ducem, avem umbra noastră,

Dar refacem drumul de la nord la sud,

Ne oprim în grabă, voia dumneavoastră,

Și-așteptăm relicve din trecutul nud.

Nu avem pretenții, nu avem ștachete,

Suntem într-un haos bine-organizat

Urmărim finalul, dar nu știm efecte

Ne place schimbarea, fără de schimbat.

Dincolo de valuri întâlnim mișcare,

Dincolo de nori sunt încă albatroși,

Suntem împreună, dar mai suntem, oare 

Cei din leatul unu, suntem valoroși ?

De ce ne ascundem când e riscul mare,

Respirăm în șoaptă, aerul n-ajunge,

Stăm figuri de gheață, pură nemișcare,

Deși toți trecut-am fapte îndelunge.

Scriem și rescriem aceeași poveste

Înghițind incerte vorbe aruncate,

Istorie facem când primim o veste

De ce se întâmplă prin alte palate.

Și ne vine rândul să plecăm din viață

Asta se repetă, nu știm când și cum,

Dar avem nescrisă, chiar o ordonanță,

Să venim mereu, repetând un drum.