Două ceasuri stau pe-o carte

Tic-tac-uri amestecând

Unul simte că e noapte

Celălat zorii venind...

Limbile poartă tăcerea

Printre cifrele-amuțite

Alta le-ar fi însă vrerea

Să se știe odihnite...

Unul, în brățară grea

e mai vechi ca timpul scurs

Celălalt prin catifea

s-a lăsat de clipe muls

Strălucește fiecărui

câte-un punct amăgitor

o fi praf de stele…

poate unde eram încă tineri

ai fugit Cenușăreaso, de la balul interzis

cu Frații Grimm în rădvanul, ce trăsese sub cais...

am ținut să știu urmarea, dar un rând nu mi-ai mai scris.

ani în șir de-atunci, pe lume, ca-n Villon căzu zăpada

umbra ta-‘n focul din vatră îmi părea Șeherezada.

mi-ai fi spus: „Hoinar prin vise, ca haiducii lui Istrati

încă ești captiv în ele, privind totul ca prin…

și dorm și dorm 

și-mi trec prin minte nespuse din cuvinte

imagini 

gânduri ce-au rupt rânduri

de parcă astăzi între noi

un ireal război 

s-ar face luntre 

zid și punte 

de parcă nu mi-aș mai dori din coaste

să-mi iasă carnea 

sângele și umbra spre a naște

un suflet 

sau o clipă de tăcere

în care moartea 

viața 

n-ar avea ce-mi cere

și nici măsura timpului trecut

putere

căutând să-mi golesc inima în noapte

sau în orice alt container imens fără memorie

am mers cu tine pe cărările și trotuarele nopții

fără să ne vedem

în ritmul de a trăi din care știam că nu puteam scăpa

cu orașul mort în jurul nostru

pentru a reconstrui ceva ce nu fusese construit niciodată

imaginându-ne că puteam asfalta lumea cu pașii noștri

ultimul popas a fost o plajă rece care avea o lumină…

pumnul în care am strâns un bulgăre de zăpadă

ține o floare de crin

să fi rămas din lumea în care am trăit

iubindu-te

să fi venit din gândul tău pribeag

cu care am cutreierat deșertul și am sfărâmat puteri nebănuite?…

cântă cocoșul la soare răsare

la soare apune

cântă a rugăciune

mă spăl pe ochi cu lumină

și aștept ziua

care-o să…

E depărtarea prinsă de ochiul meu. Răsfrânge

o pasăre buimacă. Balansul ei înmoaie

sclipirile de …

îmi plac dragonii

oriunde s-ar afla dacă bat de câteva ori din aripi ajung 

acolo unde banii nu au nume și nici înțeles

un loc care mă tulbură fără îndoială

dar nu precum dragostea

ținutul prosperă când se întâmplă astfel de lucruri

le oferă celor bogați scuze pentru mândrie iar celor săraci motive  

să-și dorească 

mai mult decât păsuirea nenorocirii

norocul- un actor ce împrăștie ceața

așa cum iubirea…

Cândva

Iubirea mi-a șoptit

să las totul deoparte

vântul m-a surprins

și m-a dat de toți pereții

am rămas goală

și m-am îmbrăcat singură.

Aveam lacrimi

el nu le vedea nici atunci

până s-a umplut cerul

apoi a plecat

una câte una.

Zâmbetul mă ascundea

de el

nu-i păsa

pe dinăuntru

povestită

de suflete pustii.

Eram a lui.

Nu știa.

Nu vorbeam despre asta

îl trăiesc zilnic

ca pe un…

Abia se-adună pașii când cerbii se aruncă

sa prindă-n coarne vântul. Copitele sfărâmă

în joc mărunt răbdarea. O șubredă poruncă

așază-n rând hăitașii. Din mine, o fărâmă

de trup îngenunchiază în turmele anume

împinse în strânsoare. Și frica se ascunde

de negasit în codru. Fără strigări de nume,

vin cerbii laolaltă fără să știe unde.

Lătratul unui câine asmute să ne prindă

în colți tăiosi. Opuse, privirile crăpate…

scrisoare-ntârziată de pe front

De sus îndreaptă Domnul, ocheanul (presupun)

La-ntreaga omenire prinsă-ntr-un „dans” nebun.

„Ce chin să fii doar om...”, spunea un vechi tribun,

Lui Mircea Eliade, Cioran-ul bun român.

Cum Tolstoi invocase numai război și pace

De-o horă tot o punem, aici de-un timp încoace.

În vreme ce la cobză un menestrel sadea

Balade lângă cruce, celor căzuți grăia.

Cum Doamne, nu…

Gândul meu de noapte poarta mi-a deschis

Spre altă lume plină de mistere

În peșteri sumbre stă haosul închis

Dar și năluci tăcute și stinghere

E cerul sumbru, timpul stă departe

Zâmbește veșnicia rece si senin

Stau chicotind tăcerile deșarte

Ca niște demoni cu zâmbet feminin

Ochii minții-mi văd temple de durere

Și spaime vii prin ele furișate

Dar și păcate-n haine austere

La altar cu fața stând…

...și supărat de inconfort

mă uit, ca mâțele-n covor,

cum pleacă zilele din port,

spre nicăierea, pe-un vapor.

aud trompetele cum sună

asaltul nopților pierdute

și, strânsă-n brâu, o semilună

cum se prăvale pe redute.

și văd cum orizontul, iar,

se-aprinde când spre foișor

vin liliecii care par

că se întorc din viitor

ca niște grele, lungi, corăbii

pe care flutură…

haina

primită la naştere

e răsad 

în ţărâna

frământată

de oasele

străbunilor

Aud apa cum vorbește,

Oltu' e nedumerit.

Vântul suflă de izbește

Plaja mică de nisip.

       Libelulă însetată,

       Pe o frunză așezată.

       Apă lină, curgătoare

       Ceața-i ridicată-n zare.

Între nuferi broasca urlă,

De necaz și de căldură.

Oltu', obosit se pare

Seara în apus de soare.

       Urlă tare, latră câinii

       De la câmp se-ntorc bătrânii.

 …

În satul mamei tot mai seară

și ziua calcă-n umbră …

e bine să povestim
cum o fetiță în ziua războiului
trăgea un geamantan
prin fața soldaților.
când alți copii dorm
ascultă zgomotul gloanțelor
când alții mănâncă halva
strigă unde ești tata?
acești copii nevinovați
își pierduseră părinții
prigoniți pentru credință.

lăsați copiii să vină la Mine
și au venit pe rând
ținându-și sângele în brațe.

R.F.

Radu BOTIŞ

O rază-și cerne-n sufletu-mi splendoarea
Din Absolut,luceferi poposesc
Strivind greșeala dintr-un timp lumesc,
La căpătâiul nopții plânge marea.

De taină voci acoperă-mi retina
În așternutul clipei nepereche,
Iar mesageri din cronica cea veche
Vor spulbera tot hăul cu Lumina.

O geometrie mult prea rostuită
Un gând ascuns în vechiul mit,
Dau vieții sens,înaltul nesfîrșit
Înnobilează starea neîmplinită.