Dați, rog, liniștea mai tare!

[Ada Nemescu]

 

Două ceasuri stau pe-o carte

Tic-tac-uri amestecând

Unul simte că e noapte

Celălat zorii venind...

 

Limbile poartă tăcerea

Printre cifrele-amuțite

Alta le-ar fi însă vrerea

Să se știe odihnite...

 

Unul, în brățară grea

e mai vechi ca timpul scurs

Celălalt prin catifea

s-a lăsat de clipe muls

 

Strălucește fiecărui

câte-un punct amăgitor

o fi praf de stele ninse

sau păcatul unui dor

 

Dintr-o preaînaltă glastră

singur fir de tuberoză

le șoptește: *dumneavoastră...

îmi puteți face o poză?*

 

Nu primește vreun răspuns

li s-or poticni cheițe ?

tuberoza cu parfumu-i

se visează cu rochițe

 

De-ar tăcea și liniștea

o secundă dintr-o mie

ar avea timp și de ea...

ce folos când nu se știe!

 

Dați, rog, liniștea mai tare!

undeva se scurge clipa

vremea timp de ea nu are

și-a lovit în zbor aripa

 

Zar cu zar să adunăm

ca-ntr-o vrajbă înfrățită

tuberozei să îi dăm

o rochiță aurită

 

E simbolul clar al sorții

ce se schimbă cu un gest

cerul nopții cu al zilei

împreună-s doar un rest

 

dintr-un infinit mai mic

decât punctul unui zar

totuși să-ncercăm un pic

viața nu e un bazar...

 

Își amestecă tic-tac-uri

Pe o carte așezate

Doar hazardu-mparte fleacuri

De prin haos adunate.

 

[Ada Nemescu]

Vasilisia Lazăr Grădinariu, mulțumesc!

Dați, rog, liniștea mai tare!

undeva se scurge clipa

vremea timp de ea nu are

și-a lovit în zbor aripa

Ai ghicit unica metaforă - trecerea clipei/destin de scânteie... 

aDa

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Dincolo de faptul că, într-adevăr, e cam lungă, pe mine m-a captivat atât de mult încât nu am mai văzut imperfecțiunile. Și nici nu vreau să le mai caut. Trăiesc emoția.

[Ada Nemescu]

 Pop Dorina 

 Ana Cîmpeanu

Valeria Merca

şi tuturor celor care au citit şi au apreciat cuvintele mele, vă mulţumesc!

Apreciez sfaturile, voi ţine cont, cu preţuire, Ada

[Valeria Merca]

Eu aș fi renunțat de tot la conjuncția "dar".  Te-ai lungit din nou, observ că acesta e stilul tău! :) 

Ideea este bună, la produsul final se mai poate reflecta. Semnele de punctuație - ori le folosim pe toate, ori renunțăm la ele.

Dar am citit cu plăcere. 

[Ana Cîmpeanu]

Versuri proaspete și ideea interesantă ! As fi pus conjuncția coordonatoare adversativă din finalul

penultimului catren în primul vers al strofei finale. Dacă era un obicei folosit în fiecare strofă sau măcar încă o dată în poezie, mergea. Rima incrucisată nu e respectată în fiecare strofă , tema percepției subiective a timpului e elegant folosită. Uneori, mărirea numărului de strofe duce la imperfecțiuni tehnice. Am citit cu plăcere! 

[Pop Dorina]

Super!