Două ceasuri stau pe-o carte
Tic-tac-uri amestecând
Unul simte că e noapte
Celălat zorii venind...
Limbile poartă tăcerea
Printre cifrele-amuțite
Alta le-ar fi însă vrerea
Să se știe odihnite...
Unul, în brățară grea
e mai vechi ca timpul scurs
Celălalt prin catifea
s-a lăsat de clipe muls
Strălucește fiecărui
câte-un punct amăgitor
o fi praf de stele ninse
sau păcatul unui dor
Dintr-o preaînaltă glastră
singur fir de tuberoză
le șoptește: *dumneavoastră...
îmi puteți face o poză?*
Nu primește vreun răspuns
li s-or poticni cheițe ?
tuberoza cu parfumu-i
se visează cu rochițe
De-ar tăcea și liniștea
o secundă dintr-o mie
ar avea timp și de ea...
ce folos când nu se știe!
Dați, rog, liniștea mai tare!
undeva se scurge clipa
vremea timp de ea nu are
și-a lovit în zbor aripa
Zar cu zar să adunăm
ca-ntr-o vrajbă înfrățită
tuberozei să îi dăm
o rochiță aurită
E simbolul clar al sorții
ce se schimbă cu un gest
cerul nopții cu al zilei
împreună-s doar un rest
dintr-un infinit mai mic
decât punctul unui zar
totuși să-ncercăm un pic
viața nu e un bazar...
Își amestecă tic-tac-uri
Pe o carte așezate
Doar hazardu-mparte fleacuri
De prin haos adunate.
Adaugă un comentariu
Vasilisia Lazăr Grădinariu, mulțumesc!
Dați, rog, liniștea mai tare!
undeva se scurge clipa
vremea timp de ea nu are
și-a lovit în zbor aripa
Ai ghicit unica metaforă - trecerea clipei/destin de scânteie...
aDa
Dincolo de faptul că, într-adevăr, e cam lungă, pe mine m-a captivat atât de mult încât nu am mai văzut imperfecțiunile. Și nici nu vreau să le mai caut. Trăiesc emoția.
şi tuturor celor care au citit şi au apreciat cuvintele mele, vă mulţumesc!
Apreciez sfaturile, voi ţine cont, cu preţuire, Ada
Eu aș fi renunțat de tot la conjuncția "dar". Te-ai lungit din nou, observ că acesta e stilul tău! :)
Ideea este bună, la produsul final se mai poate reflecta. Semnele de punctuație - ori le folosim pe toate, ori renunțăm la ele.
Dar am citit cu plăcere.
Versuri proaspete și ideea interesantă ! As fi pus conjuncția coordonatoare adversativă din finalul
penultimului catren în primul vers al strofei finale. Dacă era un obicei folosit în fiecare strofă sau măcar încă o dată în poezie, mergea. Rima incrucisată nu e respectată în fiecare strofă , tema percepției subiective a timpului e elegant folosită. Uneori, mărirea numărului de strofe duce la imperfecțiuni tehnice. Am citit cu plăcere!
Super!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE