matematici elementare

[Dinca Valerian]

printre firele de iarbă

pătratul ambelor mâini se egala cu cel al umbrei

trebuia aplicată o corecție în triunghi

se vedeau privirile revoltate

contra fiecărei necunoscute din culori

o stivă de ochi în ceafă

un milion de cizme călcau linia punctată

eram compus cu o singură voce

coloană după coloană un curent se așeza în plin câmp

exact la momentul potrivit

m-am mirat la propriu

ce amestecate sunt

lângă mine

un tabel derivat din alte surse

semnala existența unui element neutru

după-amiaza de zvonuri a scăpătat integrală

cu îndrăzneală de maxim

am adăugat la infinit un plus

[Dinca Valerian]

@Chris Multumesc pentru comentariu

[Chris]

nu stiu daca Pitagora s-a gandit vreodata ca teoremei lui ii vor fi dedicate versuri. asta se intampla cand esti pasionat de ceva, din pacate pentru mine nu a fost matematica, dar a fost literatura si asa am ocazia sa citesc versuri despre teoreme si poezii matematice :)))

[Dinca Valerian]

@ Ana Cîmpeanu Multumesc pentru timpul si atentia acordate.

[Dinca Valerian]

@ Reus  Nu m-am gandit chiar atat de departe. Lucrurile sunt mai simple. Prima strofa este dedicata teoremei lui Pitagora. Multumesc pentru apreciere si comentariu.

[Reus]

Foarte frumos! Poate încerc să bat la poarta unui sens inexistent în text, dar mi-am adus aminte de "Prolegomenele" lui Kant și de matematica pură, care-i o reflectare a sensibilității reprezentaționiste umane. Îndrăznesc să fac așa o "paralelă", din moment ce-am observat această împleticire a sensibilității poetice cu aprioritățile matematice (care tot sunt rezultatele sensibilității, de alt ordin). )))

[Dinca Valerian]

@Denisa Curea Popa Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Denisa Curea-Popa]

Poetul oprimist adaugă un plus infinitului, iar cititorul admiră.

Deosebită apreciere! 

[Dinca Valerian]

@Ada Nemescu Ca matematician, am fost mai mult filozof. Ca filozof, mai mult matematician. Vorbeam mai inainte de un echilibru. Fragil/delicat/fin. Nu l-am gasit sau nu mi-am dat seama ca l-am gasit. C'est la vie, toujour parșivă.

[Ada Nemescu]

@Dinca Valerian, vă aplaud! Îmi place că v-am stârnit!

matematician sau filosof, aveți argumente detaliate. Cu simpatie,

Ada

[Dinca Valerian]

@ Ada Nemescu Intrebarile or fi ecuatii in care necunoscutele relationeaza? Solutia la intrebari (adica la sistemuol de ecuatii) este adevarul sau o rezolvare de moment? Nu pot fi mai multe adevaruri, decat daca inventam (sau ne inchipuim intr-o) alta lume. In geometria euclidiana printr-un punct se poate duce o singura paralela la o dreapta data. E ca si cum ar exista un adevar unic. In alte geometrii, (prin analogie, alte lumi) se pot duce mai multe. Acolo, extrapoland, putem crede ca exista mai multe adevaruri. Revenind la paralela ecuatii-solutii=intrebari-adevar,  matematica da adevaruri absolute si adevaruri relative in functie de numarul de ecuatii si necunoscute. In lumea noastra, adevarul absolut are nevoie de echilibru.  In fond, aceasta este viața: un echilibru delicat/fin între armonie și haos.