În fiecare dimineață

zenitul rumegă tainele nopții

sulițe moi se răsfrâng printre ramuri

îmblânzind frigul din oase.

Ai pus de cafea

tovarășul meu de o viață,

ibricul din cupru bolborosește,

eu am desprăfuit ceștile din porțelan

de acum patru decenii.

Le păstram pentru urmași

îmi spun ochii tăi.

Care urmași, te intreb,

tu ce ai primit de la înaintașii

atât de săraci

că nici palma aceea de…

În dor aprins de absolut

Dând frumuseţii început,

Zidit-a Dumnezeu fecioară

Şi a numit-o primăvară.

Strângând lumina-n cingători

Sub ochii noştri muritori,

În trup de lut i-a încolţit

Sămânţa vieţii… şi-a rodit.

A plâns în ploi, iar cerul mut

I-a dat pământului tribut,

Veşmânt ales, cu fir durut.

Din iarbă crudă i-a ţesut.

Vrăjiţi de fluturi dirijori

Printre lumini triumfători,

Copacii toţi…

da

poezia sunt eu

locul în care spiritul şi-a îngăduit 

să-şi arate formele suferinţei

veşnicia unui demult 

scris cu gândul de a fi 

diferit de umbre

lumina picurată 

pe-un drum întunecat şi gol

ca-ntr-un zbor…

Cândva

învârteai un țiclin

ca pe un condei

în scoarța de nuc încrustând

trandafiri albi cu margini de fum.

Îți prinseseși pe degete brățară de aur

să-ți potolești foamea

să-ți ostoiești setea.

Cămăși dantelate

se mulau grațios

pe trup de silfidă.

Nu puteai opri zborul clipei

toanele vântului nu reușeau să te frângă

și nopțile

cei mai buni sfetnici

risipind osteneli.

 ...

Ți-au…

eram plecat pe apă în sus

nu te uita

deja nu mai știu cum se pășește

sau drumul cum mă poartă dus

din mine nu țâșnesc fântâni

nici lacrimi nici țipăt nimic

doar liniște multicoloră

priviri în urmă peste umăr

priviri



cum strălucesc doi crini de cumpărat în casa mea

cobor a oboseală în albul lor

în spirală cu uluială

în mine am adormit copil

ținând în brațe o lampă cu fitil

și dusa iarnă și o bomboană



spațiul trosnește…

la zoo

după gratii întunericul

ca o fantomă uriașă

înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare

deopotrivă

mirosul de apocalipsă

(ne) soarbe plămânii

plouă cu cenușă în viscere

prin(tre) cadavre

râuri de smoală

nu e nevoie de puști

moartea își ia tributul

dansând în vârful parului

pe post de paiață

rânjetul îi flutură ca un stindard

între cuști lacrimi

troznesc sub…

(parodie inspirată de titlul volumului „Întoarcerea lui Arpagic” de Ana Blandiana)

Când Arpagic fugise-a treia oară,

Nepieptănat, cu blana năpârlită,

Furase din cămară o jumară

Și răsturnase laptele pe plită.

Era, cum știți, vedetă-n cartier;

Îl cunoștea și-un securist amabil,

De vreo doi ani vecin de palier,

Care-mi citise călcâiul vulnerabil.

 – Te-ajut! Îmi…

Inorogul din mine



În profunzimea

albastrului divin

trăieşte perfecţiunea

 in spuma

valurilor ireale

se nasc hergheliile

de emoţii ancestrale

ce-mi inundă retina

 tropotul nărăvaş

al sorţii

mă scufundă 

mă înalţă apoi

din oceanul morţii

trezind la viaţă,

inorogul din mine

care îşi cere

dreptul la veşnicie

într-o albastră tăcere

dintr-o lume pustie

 deschid timidă

pleoapa…

  doar a mea umbră cată  

  urma pașilor uitați 

  în grădina-nrourată 

  cu trandafiri agățători 

  ce înspinau dorințe …

Prinse în reverii cu luciri senine

siluete svelte, pași de trandafir

vor deschide poarta clipei care vine

degustând aroma boabelor de mir.

Sprint de curcubee pe-a zilei fereastră 

între așternuturi, vise de smarald

lunecând din harpă odiseea noastră

în lan de lavandă veneai să te scald.

Pașii noștri liberi fost-au  împreună

sub arșița verii, prin aprigi ninsori 

multe albe zile, nopțile cu lună,

epopei senine-n…

Abia cu timpul

„Floarea mea înflorește numai în amurg...

Și tot atunci, cuvintele, păsări în beznă,

au stârnit ploaia acelui septembrie

peticit în trădări”

De fapt, doar astea au fost ultimele ei cuvinte.

Ținea rochia într-o smulgere statică

deasupra ierbii înstelate cu părăluțe

și cred că avea strălucirea magneziului;

o frunză de ferigă îi acoperea coapsa

când am înrămat-o și am pus-o în…

Rondelul iernii de prier

Geme-n scutece de muguri,

Rodul ce ar vrea să iasă

Din strânsoarea ce-l apasă,

Cu ninsori în tăvăluguri.

În prier, cu vicleșuguri,

S-a-ntors iarna ticăloasă,

Plânge-n scutece de muguri,

Rodul ce ar vrea să iasă.

Și-n livada de mătasă,

Curg fulgi grei, nu vezi spre cruguri,

Verdele, ca ars pe ruguri,

Cu broboada pe ochi…

Ca pe o trestie

Nimic nu va putea să-mi scoată din minte

ultima noapte de dragoste dar și prima zi de război

când ochii tăi au devenit poveste

mai târziu vânt.

Până când (se spunea) rochia ta cu lămâi înfloriți

ce le întrecea pe toate

cele purtate în O mie și una de nopți

nu a mai fost văzută în noaptea spaimelor mele.

Ar fi trebuit să fiu numai iarbă de mare

La drept vorbind și…

Câine am fost

ținut în lanț

toată lumea știa până unde se întinde lanțul

acolo se termina omul

și începea câinele

toată lumea mai puțin tu

omul nu se termină niciodată

credeai 

mori de vânt vedeai ochii mei roșii

mori de vânt vedeai colții mei albi

„unde ești tu, cel care ești?”

 

  Pe-o pleoapă albă de absint 

  Îmi doarme visul 

  În noaptea de argint. 

  Lunatica chemare ...

  De-albastru ancestral, 

  se-aude-abia șoptit 

  în timpul eternal. 

  Îngerii veghează 

 A lunii tresărire 

  Când viața dormitează 

 Pe-altar de nemurire. 

  În zbor ușor de fluturi 

  Îmi redescopăr visul 

 Și-n dansul lor de nuntă 

 Încerc s-ascund trecutul. 

  Tablou de netrăite …