pe un nor

[Marioara Visan]

   

  doar a mea umbră cată  

  urma pașilor uitați 

  în grădina-nrourată 

  cu trandafiri agățători 

  ce înspinau dorințe 

  însângerând credințe 

  de altădată. 

 

  adorm în roua 

  florilor de veșnicie 

  visând

  cu nostalgie 

  iubiri ce iarăși se aprind 

  în flacără vie de căință 

  transfigurând 

   eterna credință 

   

  umbră din cenușă și jar 

  dansez pe al vieții altar 

  o melodie amăgitoare  

  din corul zenitului 

  pe scena infinitului 

 

  visez că zbor 

  umbră de fior 

  din val de mare 

  dar ploaia de stele 

  din interior 

  mă întoarce în uitare 

  udând cu lacrimi de dor 

  drumul de însingurare 

 

  pași târzii rătăcitori 

  în lumi imaginare 

  purtați-mă pe-un nor 

  unde cuvântul nu doare 

  și sufletu-i nemuritor. 

   

   

[Marioara Visan]

Cand ma tutieste o persoana care ma respecta in acelasi timp nu pot decat sa-i multumesc pentru semnul de apreciere si de apropiere sufleteasca, inseamna ca vrea cu adevarat sa ma ajute sa ma dezvolt, si iti multumesc din suflet, e adevarat ca se calatoarea cu teleguta, dar pamantul respira mai in voie, acum calatorim cu avionul chiar daca mie imi este frica atunci cand sunt in avion, dar pamantul are plamanii bolnavi. In alta ordine de idei, am ramas si nu mi-am luat jucariile pentru ca am inteles ca intr-adevar imi pot schimba felul de a scrie, corecta nu schimba, cu ajutorul vostru. al tuturor celor ce imi dati sfaturi. Voi citi de o mie de ori figurile de stil pana le voi intelege bine, sant multe eu stiam doar cateva din ele, cele mai importante, faptul ca am luat un premiu atat de imortant ma obliga mult, pana acum poezia pentru mine era asa ca o respiratie a sufletului, acum a venit timpul sa-l invat si sa vorbeasca, sufletul . Asa ca am nevoie de ajutorul vostru nu de bate in cap. Sper ca voi gasi intelegerea necesara si la doamna Sofia intr-un final, care mi-a placut mult ca a scris ca nu voi scapa de dumneaiei dar nu imi place tonul rigid. Nu sant de acord sa mi se scrie ca fac doar o poezie de.... ci si sa imi scrie unde am gresit, asa cum faceti voi toti ceilalti oameni minunati care imi comentati scrierile. Oricum va fi eu voi ramane aici pana voi scrie asa cum trebuie. Multumesc din suflet pentru sfaturi si pentru ajutorul tau. Cu drag, Mara.

[Ion Lazăr da Coza]

Mărioara, eu o să te tutuiesc, fie că-ți place sau nu - aici suntem între prieteni! 

Am intrat peste poezie și-am intervenit la redactare.

Ai dreptate, și în 1800 se scria poezie. Tot pe vremea aceea călătoream în teleguța trasă de măgari. Acum voiajăm cu avionul...

da Coza

[Marioara Visan]

Doamna Valeria,va multumesc frumos pentru pretiosul sfat, voi tine cu siguranta cont de el.

[Valeria Merca]

Îmi pare rău... La orice poezie analizăm forma și fondul poeziei, care include și mesajul transmis de autor. Am impresia că nu există acel liant între strofe/ idei. Întâlnim din nou expresii uzitate care scad din valoarea poeziei. Verbele la gerunziu au și ele rolul lor și se folosesc în anumite contexte. Vă dau un exemplu/ 

Ca şi cum ai vedea munţii plân­gând,

ca şi cum ai ceti în deserturi un gând,

ca şi cum ai fi mort şi totuşi aler­gând,

ca şi cum ieri ar fi în curând,

astfel stau palid şi trist fumegând.

                     (N. Stănescu)

Textul s-ar putea simplifica. Încercați poezii mai concentrate/ scurte.

Dar am citit cu interes și plăcere. 

 

[Marioara Visan]

Nu va laud, Am facut ceea ce dumneavoastra ati scris ca faceti, am comentat, nu pentru lauda sau amicite sau pertuire ci pentru ca si eu ca  si  dumneavoastra fac ceea ce cred eu de cuviinta ca trebuie sa fac fara sa supar pe nimeni. Adica citesc si comentez.

Cu acelasi respect Mara.

[Sofia Sincă]

Vorbă multă, sărăcia omului. Eu așa comentez pe toată lumea. Da, recunosc, sunt mai tăioasă. Însă nu mă schimb deloc și nici gustul poeziei nu mi-l schimb. Standardul meu e sus. Imi place așa cum  sunt. Nu am nevoie nici de lauda, nici de amiciție și nici de altă prețuire. Eu fac aici, ceea ce-mi place și gata. Adică, citesc și comentez.

Aceeași, pentru toată lumea,

Sofy

[Marioara Visan]

Ei asa mai merge, daca respectul e reciproc e un semn bun, eu lasa nu am fost niciodata, am incercat intodeana sa invat de la cei ce cu bunavointa lor au incercat sa ma invete. Daca sfaturile sunt eu le voi urma, dar sa fie sfaturi si nu incercari de a folosi un limbaj dur, cu mine aceste lucruri nu merg, daca imi scrieti in comentariu ca am o exprimare care nu este suficient de modernista e una dar daca imi scrieti ca exprimarea mea e veche ca si mine e alta.E adevarat, am 60 de ani, si mi-i port cu mandrie. Chiar daca scriu ca la 1800, ce aveti impotriva? Ce la 1800 nu se scria poezie? Eu am recunoscut de la inceput ca sunt o autodiacta. nu sunt pusa la punct cu nimic in ale poeziei, scriu asa cum imi vine din suflet, nu voi face din poezie o cariera, chiar daca am obtinut premiul I la concursul Corona anul acesta, l-am obtinut pentru poezie, acea poezie veche de la 1800, trebuie sa stiti ca e primul concurs la care am participat, sa daca am fost pareciata de un juriu, e adevarat, italian, dar nu veti spune ca italienii nu stiu sa aprecieze poezia, inseamna ca ceva frumos iese si din sufletul meu. Nu ma placeti probabil ca persoana, chiar daca nu inteleg de ce, pentru ca eu personal nu va cunosc, poate nu va place caracterul meu incisiv, sa va placa pentru ca aveti acelasi caracter ca al meu si pentru asta va respect, faceti doar un efort sa fiti mai dulce, am citit o pagina din proza dumneavoastra, pentru ca Mihaela Suciu mi-a scris ca o adora, am vizionat cateva fotografii cu dumneavoastra, santeti o persoana placuta la vedere. De ce atat de apriga in confrontul cu mine?. Ca la scoala, doamna Sofia, copiii inteleg de vorba buna si nu de bataie. Cel putin asa sunt eu, chiar daca ma considerati veche, sufletul meu e inca un suflet de copil. Daca vi se pare ca viata m-a tinut doar in laude va inselati. Dar am tinut intodeauna la autonomia mea interioara. Va multumesc pentru faptul ca ati folosit persoana a II singular, int timp cand chiar daca nu va vor placea poeziile mele, vom avea o apropiere de suflet vom folosi alta forma de politete. voi publica amandoua comentariile pentru ca eu puternica doamna Sofia, caci Iubirea inseamna Putere. Cu respect.

[Sofia Sincă]

Nu contează dacă ați setat să vedeți înainte comenturile. De mine tot nu veți scăpa. Dacă le veți citi dv. este de ajuns. Dar este lipsă de curaj, acel curaj despre care se vorbește în motto. Adică lașitate. Sunt bune laudele? păi trebuie meritate, întâi.

Tot eu,

Sofy

[Sofia Sincă]

Nu! Mottoul nostru, inventat de Ion Lazăr da Coza, fondatorul site-ului, nu separă pe nimeni, nici pe autori, nici pe cititori și nici pe comentatori. După cât se vede, sunt mai mulți autori decât cititori și comentatori la un loc.

Prin urmare, '' Oglinda în care doar cei puternici au curajul să se privească'' se referă deopotrivă la toți membrii site-ului.

În al doilea rând de idei, după cum ai observat, spiritul meu, da, este tânăr și modernist. De aici libertatea de a vorbi la persoana a doua. Eu scriu sub fiecare coment, Sofy, nu doamna Sofy sau Sofia Sincă, tocmai pentru a mă simți mai apropiată de autori, care nu scapă niciunul necomentat de mine. Oricine îmi poate spun e pe nume și tu (chiar asta se întâmplă), indiferent de vârstă. Dar, dacă ții neapărat să-ți spun dvs., așa va fi. Deci, de acum înainte vă voi spune dvs. E bine?

Și apoi eu nu apostrofez pe nimeni, nu vreau să îndepărtez pe nimeni, ci doar comentez. Și nici nu puțeți să vă lipsiți de comenturile mele deoarece sunt administrator editor și comentez tot ce se scrie în acest site. De fapt, fiecare membru are dreptul și îndatorirea să-și spună părerea despre orice creație. Am reținut, Marioara. Scuze!

Dar nimic despre poezie? Doar polemizând? Aici, la dvs. nu e vorba de încurajare. Aveți 4(patru) volume de poezie publicate. Aici e vorba de disecat poezie... Eu așa înțeleg. nu?

Aceeași,

Sofy

[Marioara Visan]

corectez, chipul si nu ghipul, dar Dumnezeu stie... a si inca ceva, numele meu e Marioara si nu Mioara cum ati scris intr-un comentariu.