Epopee pisicească cu șoarece de aur

(parodie inspirată de titlul volumului „Întoarcerea lui Arpagic” de Ana Blandiana)

Când Arpagic fugise-a treia oară,
Nepieptănat, cu blana năpârlită,
Furase din cămară o jumară
Și răsturnase laptele pe plită.

Era, cum știți, vedetă-n cartier;
Îl cunoștea și-un securist amabil,
De vreo doi ani vecin de palier,
Care-mi citise călcâiul vulnerabil.

– Te-ajut! Îmi zise el, cu drag.
Numai, te rog, nu te muta de-aici!
Și-a doua zi, îmi deșertă în prag
O roabă cu vreo sută de pisici.

E inutil să spun că printre ele
Nici urmă de motanul minunat.
– N-ai priceput nimic din versurile mele,
Om de nimic? Mă prigonești! Am mieunat.

Și-am început să torc poeme-n șir
Stând pe prichiciul vorbei, în șpagat.
Azi, am o pisicuță cu vestă de cașmir,
Cu miaul ca o șoaptă, lălâu și dezlânat.

Vizualizări: 98

Îmi place

Membri cărora le place: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Ana C. Ronescu pe Mai 4, 2017 la 4:26pm: Ați subliniat esența, domnule da Coza! De-aici plecasem, drumul a fost ușor întortocheat. :)

Comentariu publicat de Ana C. Ronescu pe Mai 4, 2017 la 4:25pm: Cu mulțumiri pentru răbdare și generozitate, doamna Călin! :)

Comentariu publicat de Ana C. Ronescu pe Mai 4, 2017 la 4:24pm: Mulțumesc mult, Mihaela! Am corectat. Parodia a fost inspirată de... și nu este scrisă după... :) Cu drag!

Comentariu publicat de Ana C. Ronescu pe Mai 4, 2017 la 4:23pm: Doamnă Sofy, aveți perfectă dreptate. Parodia (sau ce-o fi ea, mai degrabă un pamflet) a fost inspirat, nu scris, după un titlu de volum. Am corectat. Mea culpa! In text, fac referire, mai cu seamă, la poemul „O vedetă de pe strada mea” al Anei Blandiana, care i-a adus statutul de disident lui Arpagic, vestitul motan, dar și la eventuala lui „întoarcere”. De aceea, nu am putut să adaug, cum ar fi fost normal, un anume text de referință. Cu mulțumiri pentru lectura dumneavoastră, mereu atentă!

Comentariu publicat de Ana C. Ronescu pe Mai 4, 2017 la 4:15pm: Clade mulțumiri, doamna Merca! De la Arpagic am plecat și de la titlul noului volum, dar m-am rătăcit un pic. :) Comentariile dumneavoastră mă onorează și motivează, în egală măsură. Cu drag! :)

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Mai 1, 2017 la 3:01am: Cei care au mieunat, acum o duc bine...

da Coza

Comentariu publicat de Chris pe Aprilie 30, 2017 la 11:38pm: frumos, jucăuş, citit cu plăcere

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Aprilie 30, 2017 la 5:49pm: Eu nu-s șoarecele de aur! :)

https://vasilegogea.wordpress.com/2011/03/24/vi-l-mai-amintiti-pe-a...

Eu nu știam de Arpagic! vestitul motan, din anii ’80, pentru care Ana Blandiana a fost interzisă din cauza pamfletului la adresa dictatorului.

Eu nu știam că se poate parodia un titlu de volum!

dar

Mă miaununez cum poți toarce poeme „Stând pe prichiciul vorbei, în șpagat.”!

Drag! Ești o epopee!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Aprilie 30, 2017 la 9:08am: Poezia ta sună foarte bine ca toate ale tale, de altfel, e gingașă, sprințară, însă nu cunosc poezia Anei Blandiana. Am căutat-o pe internet și nu am găsit-o. Din acest motiv nu știu dacă ceea ce ai scris este o parodie sau o interpretare a poeziei. Altă dată, ar fi bine să pui și poezia parodiată.

Am citit cu plăcere,

Sofy

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Aprilie 29, 2017 la 7:20pm: Motanul Arpagic, stăpân peste o lume în care pisicile își fac de cap, lume în care fructele și-au schimbat culoarea, furnicile sunt poete... Versuri delicate, pe placul celor mici, presărate cu mult umor de poeta Ana Blandiana (autoarea volumului de poezie care te-a inspirat).

Foarte reușită parodia, Ana! Se încadrează din toate punctele de vedere. Și titlul e original, foarte bine ales. Strofa finală, cea cu mesajul e adorabilă!

Felicitări, draga mea!