Anotimpul bucuriei

[Nădejde Angelina]

În dor aprins de absolut

Dând frumuseţii început,
Zidit-a Dumnezeu fecioară
Şi a numit-o primăvară.

Strângând lumina-n cingători
Sub ochii noştri muritori,
În trup de lut i-a încolţit
Sămânţa vieţii… şi-a rodit.

A plâns în ploi, iar cerul mut
I-a dat pământului tribut,
Veşmânt ales, cu fir durut.
Din iarbă crudă i-a ţesut.

Vrăjiţi de fluturi dirijori
Printre lumini triumfători,
Copacii toţi au înflorit,
Iar El din ceruri ne-a zâmbit.

Când vântu-ncepe a tămâia
Desăvârşind lucrarea Sa,
Se-nalţă-n cer miros de flori
Şi de-nviere-n sărbători.

Şi i-a dat Dumnezeu şi nume
Acestui rai răsfrânt spre lume
Ce-n tot şi toate se pogoară,
Numind-o simplu – primăvară.

[Nădejde Angelina]

Însemne Culturale, această casă a Luminii, ne face şi pe noi luminoşi Vă mulţumesc!

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc, Augusta!Preţios semnul lăsat!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie luminoasă - caracteristică autoarei.

da Coza

[Chris]

Veşmânt ales, cu fir durut.

mi s-a părut că acest vers a adunat în el întregul sacrificiu al naşterii/darului vieţii. mi-a plăcut mult;

citit cu plăcere,

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc, Mihaela! Iau în calcul şi această variantă... Bucuroasă de semnul lăsat!

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc, Valeria pentru parerea ta... Voi ţine cont de ea, dar dacă voi găsi ceva mai bun pentru final, voi schimba. Îmi pare rău pentru cei plecaţi de lângă tine, ei au acolo unde sunt primăvara lor. Sunt sigură că ei şi-ar dori să te bucuri de primăvara ta! Te îmbrăţişez!

[Mihaela Suciu]

Am revenit fiindcă am dat în bălbâială :)

Gingașă! Mie-mi place finalizată: „Se-nalţă-n cer miros de flori/Şi de-nviere-n sărbători.” - ca o desăvârșire a lucrării Domnului.

Typo - vezi primăvară (s1/v4) și pământului (s3).

Drag, „primaVero!”

 

[Valeria Merca]

Pentru mai toți - anotimpul bucuriei, pentru cei ce fac excepție de la regulă (bunăoară,  subsemnata) - anotimpul tristeții și... atât. Toți cei dragi ai mei au plecat primăvara... 

O poezie în care îmbini iubirea pentru renaștere cu aceea pentru divinitate. Multă sensibilitate găsesc în toate versurile tale, Angi!  Eu nu vreau să  renunți la ultima strofă, pentru că vreau să te numesc... Primăvară!

drag, drag popasul!

[Nădejde Angelina]

Doamna Sofia, mulţumesc! Voi ncerca să  refac ultima strofă... 

[Sofia Sincă]

 Până înainte de ultima strofă, aș fi zis, o poezie frumușică închinată primăverii. Dar când ai venit cu primul vers din ultima strofă ieșit din ritm, cu Dumnezeu (din nou) și ai pus capac cu pogoară mi s-a tăiat ca la maioneză...

Semnul meu,

Sofy