Inorogul din mine

[Marioara Visan]

Inorogul din mine

În profunzimea
albastrului divin
trăieşte perfecţiunea
 in spuma
valurilor ireale
se nasc hergheliile
de emoţii ancestrale
ce-mi inundă retina

 tropotul nărăvaş
al sorţii
mă scufundă 
mă înalţă apoi
din oceanul morţii
trezind la viaţă,
inorogul din mine
care îşi cere
dreptul la veşnicie
într-o albastră tăcere
dintr-o lume pustie
 deschid timidă
pleoapa eternităţii
şi mă cutremură
imaginea inorogului
în zbor
 aripile i se desfac
într-un evantai
al fericirii
dar visele mă dor
în sfera ne-mplinirii
 
uimit de-atâta
splendoare
mângâiat
de razele de soare
inorogul de fum
îşi ia rămas - bun
de la secunda
iubirii nepieritoare
picurând o lacrimă
de culoare
în oceanul
albastru de uitare.

[Marioara Visan]

Multumesc din suflet Cristina Calin, ce frumos nume, pe baiatul meu il chiama Calin. Am admirat si eu constructia poetica a Valeriei, mi-a placut mult mai mult decat ceea ce am scris eu. Va raman recunoscatoare tuturor celor care cu sfaturi ma ajutati sa inteleg mai bine miracolul nimit POEZIE. Te imbratisez cu drag.

[Chris]

abundenţa cuvintelor de legătură duc textul mai mult spre proză decât spre poezie. varianta valeriei este mai „limpede”, să mă exprim aşa

cu plăcerea lecturii,

[Marioara Visan]

Multumesc , iti voi urma cu drag sfatul . Zi frumoasa iti doresc. Cu respect, Mara.

[Ion Lazăr da Coza]

rămas bun > rămas-bun

Nu neapărat sintagmele poetice fac poezia, mai ales dacă sunt fumate. Caută imagini cât mai spectaculoase, inedite, surprinzătoare etc., dar nu teribiliste!

da Coza

[Marioara Visan]

E superb doamna Valeria, e chiar superba. O sa citesc din nou si din nou figurile de stil pana o sa inteleg. Va multumesc din tot sufletul, imi provocati o adevarata tornada in suflet. Sunt fericita ca ma ajutati. Va imbratisez cu tot dragul si va doresc sa vi se intoarca inzecit  binele ce mi-l faceti.

[Valeria Merca]

Eu v-am dat doar niște idei. Mai apoi, mi-am permis să mai simplific creația dvs. sa-i dau o altă formă. Nu am schimbat cuvinte, sau expresii. Doar am redus din text. Chiar și această formă se poate simplifica.Iată, ce a ieșit (am păstrat rima doar în partea finala)

 

 

în albastrul  divin
trăieşte perfecţiunea
în spuma valurilor
se nasc hergheliile
de emoţii ancestrale
ce-mi inundă retina
tropotul destinului
mă scufundă
mă înalţă apoi
din oceanul morţii
trezind la viaţă
inorogul din mine
care îşi cere
dreptul la veşnicie
într-o albastră tăcere
deschid pleoapa eternităţii

imaginea inorogului în zbor

mă cutremură

mângâiat de raze de soare
inorogul de fum
îşi ia rămas bun
de la secunda  nepieritoare
picurând o lacrimă de culoare
în oceanul albastru de uitare

[Marioara Visan]

Va multumesc din suflet doamna Valeria si va sunt recunoscatoare pentru sfaturi. Voi corecta in seara asta cand ajung acasa. Apoi voi citi cu atentie despre figurile de stil pe care domnul De Coza le-a pus pe prima pagina, pentru c am descarcat totul in computer si voi incerca sa inlocuiesc ceea ce mi-ati sugerat, va doresc un sfarsit de saptamana cu pace in suflet, cu drag Mara.

[Valeria Merca]

E bine. S-au creat câteva imagini frumoase. Există liantul între strofe. Utilizarea/ abundența genitivelor

/albastrului, valurilor, sorții, morții, eternității ș a- dăunează textului. Mai persistă câteva expresii obișnuite/ albastrului divin, mângâiat de raze de soare, iubirii nepieritoare s a. Pe acestea le putem înlocui cu alte expresii, construind astfel figuri de stil. Nu punem / ștergem virgula după divin, spuma, ireale, sorții, rămas bun, culoare.

E mai bine decât la precedenta postare.

Am citit cu interes și plăcere. 

[Sofia Sincă]

Același stil povestit, aceeași tehnică simplistă, cu rimă funambulescă.

Versuri timide, lipsite de figuri de stil și de fior liric. Nu se poate vorbi de prozodie.

Semnul meu,

Sofy