aș vrea să-ți scriu despre iluzii și-adevăr

despre teama ce-mi cuprinde fiecare dimineață trăită-n mine

cuvintele scrise dor

răsfrâng timpul în nuanțele ploii

glasul literelor se frânge

lăcrimând curcubeie 



de undeva dintre amintiri

rescriu obrazul cerului în flori de liliac târziu

înverzesc colțuri de timp ascultând gânduri

ce se-nclină

înșiruind

pașii ce mistuie…

Bătrână ţară şi-atât de încercată,

Te-au răstignit străinii cum au vrut,

Pe-o cruce de nevoi  abandonată,

În cuie te-au bătut şi te-a durut.



Ţi-au pus străjeri la porţile cetăţii,

Speranţa în mai bine − deportată

Şi murdărind veșmântul demnităţii,

Ţii crucea în dureri, îngenuncheată.

 

Au rupt flamânzi din trupul tău ca lupii,

Bucată cu bucată  făr' de  milă

Şi te-au uitat apoi pe fundul gropii,

Atât de-nsângerată şi…

prietene

hai să lăsăm viața

să ne curgă ușor

printre degete

și degetele să…

M-a trezit un gând

în care nu-ți trimesesem

spectactacolul florii de cireș,

aruncat în curtea mea, de

creatorul lucrurilor perfecte,

ademeniri parfumate

ale unui sentiment uscat astăzi

dar atât de fierbinte

în alte timpuri, în care toți

puteam zbura

și nu eram…

Contracţiile

de tine, mă dor

în aşteptarea

albastră din noaptea

ce-mi (cu)prinde

sufletul

lăsat hoinar

în poarta

de stele.

Mi-au albit palmele,

golgote cu tălpi de pământ

prin urmele desfrunzite de brume.

Am împreunat degetele…

Azi beau cu tine cupele şi-adun

în două palme universu-ntreg,

sunt un beţiv timid când spun

că-n roua dimineţilor te leg.

Nu m-alunga din ploi, nu vreau

să-mi fie goală cupa ce-mi oferi,

trei veşnicii cu tine cer să beau

din frumuseţea clipelor de ieri.

Să trec prin iarbă legănat de vânt

purtând pe gene elixir de flori,

să fiu doar eu beţivul pe pământ

ce-ţi va culege şoaptele în zori.

Rugina…

INSCRIPŢIA DE PE NUME

când m-am uitat în oglindă

l-am văzut pe Dumnezeu plângând

împrejur nimeni

nici chiar eu

cel care mă priveam

în partea cealaltă timpul

croşeta şosete pentru un drum lung

unde visele îşi au timpul lor

poate nu o să mă înţelegeţi

dar în fiecare bătaie de inimă

există un timp şi o durere

fără de care

nu ai fi existat

nici tu nici eu şi nici chiar

Dumnezeul tuturor lucrurilor

în rest…

peste florile gândului şade

o brumă albastră

umezirea respirării smintite

nu i-am muşcat apa demult…

ține sub deget de ascultare butonul apocalipsei

șotronul puterii se joacă pe scheletele noastre flămânde

din țara candorii în cască îmi șoptești apăsat

nu-i vinovat

zadarnic lacrimă înjunghiată  rup orizontul în două ca respirație

tu aprinzi candelă în altare străine și te minți că  

trepăduși cu  pădurile-n spinare au dizlocat geana pământului din vocala…

A FOST ODATĂ CA ÎNTOTDEAUNA

versul erupea din icoane

îşi încrucişa curgerile

prin forfota proaspătă

taina se numea foame

şi asuprea durata smereniei

chiar dacă apostolii

nu-şi mai odihneau bărbile

pe infinitul dintre aducerile aminte

ospăţul lor ce aburea de dangăte

în adâncul zilei

creştea alt adânc

unde spăşirea

îşi rememora toate vârstele

pândele amiezii

se dezbrăcau şi ele de frig

şi se adăugau…

stau iar cu daimonul meu

pe margine

ne legănăm imprudenți picioarele

atârnânde…

în mansarda unde poeții

își numără în somn iubitele

venus le zâmbește

de pe măsuța din lemn de nuc

unde scrisorile ei

au început să se îngălbenească

ei tac

o zidesc în gând

cheamă guri de fluviu să o sărute

pentru că ea e singura femeie

pe care n-au putut

s-o ucidă

pentru că ea n-a lăsat golul să se scrie în piele

ci l-a aruncat în ochiul unui timp…

S-a mai aprins o stea

Printre atâtea altele din cer;…

Sprijin

spitalul

aşteptând să vină seara

să pot

să-mi odihnesc leşul

pentru mâine

când de la capăt o iau

să merg

pe la uşi, doctori

să-mi deschidă plămânul

să-mi scoată chisturile pline de mine,

să le aşez sub ochii sufletului,

să-mi clătesc privirea cu tine

şi loc să-mi fac,

să mai intre…

în barca aceea săreau toți peștii deodată

aproape se scufunda

pescarii dormeau în plase de plumb haotice

o femeie torcea

îngâna valurile care-i sărutau gleznele

venea dinspre soare îi dusese un răvaș pe care scrijelise un nume

să-l ardă



s-a oprit cât să alunge un pescăruș rănit

pe o săgeată uscată (ea nu era așa)

astăzi nu l-a mai hrănit l-a împăturit în două zerouri

i-a stropit inima cu gheață

și l-a trimis în târg

acolo…

Între degete

fac cocoloaşe de timp…