sub pleoapele femeii din larg

[gina zaharia]

în barca aceea săreau toți peștii deodată
aproape se scufunda
pescarii dormeau în plase de plumb haotice
o femeie torcea
îngâna valurile care-i sărutau gleznele
venea dinspre soare îi dusese un răvaș pe care scrijelise un nume
să-l ardă

s-a oprit cât să alunge un pescăruș rănit
pe o săgeată uscată (ea nu era așa)
astăzi nu l-a mai hrănit l-a împăturit în două zerouri
i-a stropit inima cu gheață
și l-a trimis în târg
acolo se schimbau aștri pe bucăți de ceară

bat tobele pe creste s-a pierdut o legendă
complicat de simplu
curg lave de rugi șanțuri întregi se deșiră sub pleoapele femeii din larg
curajul ei devenise un cerc o pânză cât nesfârșirea
era(m) o mie de ea înecate pe un catarg
altădată n-ar fi crezut
acum ține strâns inima pescărușului mai presus decât orice durere

[gina zaharia]

desigur, mă uit în ochii ei și o văd atât de puternică! cred că are încredere în tine, zic:))

[gina zaharia]

întinde-i un colac de salvare, artistule, prin ochii aceia vor fi trecut, cândva, vreo dinastie-două de dor:))

mulțumesc, Mihai!

[mihai catruna]

simt ca merge cu aceasta poezie...f frumoasa dealtfel...asa...intr o clipa de ragaz...mai admir ce fac alti artisti...

[mihai catruna]

[gina zaharia]

Da, Lisia, am zis-o din toată inima!:) Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Augusta! Ea cu pescărușul de noapte:) Așa e în poezie, mai vezi și câte ceva ce vrei nu vezi:)

[gina zaharia]

Evadarea e cel mai simplu lucru în poezie, Sofy! Orientarea e mai... complicată! Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Complicat de simplu...

Admirație,

[Chris]

Foarte, foarte frumos! :))

[Sofia Sincă]

Sentimentul singurătăţţii, cristalizează versuri în expresii artistice variate. Năzuinţa ieşirii din ea prin largul oceanelor întreţin o tensiune interioară, ca-ntr-un cântec cu ecou prelungit, reluat mereu, tulburător şi fără leac.

Un poem de suflet, scris cu suflet.

Preţuire!

Sofy