O stea

[C.Titi Nechita]

S-a mai aprins o stea

Printre atâtea altele din cer;

Vulcan nestins e umbra mea

În care florile nu pier.

 

S-a mai aprins o stea

Pe-un colţ de zare strălucind,

O lacrimă curge din ea

A lumii învoială răscolind.

 

Stau mărturii la capăt de hotar

Câteva rânduri despletite

Ce plâng al lumii gând hoinar

La capul unei cruci albite.

 

O lacrimă dintr-un ocean

Îşi cântă dorul pe o strună,

În cer se-adună an de an

Mai multe stele de lumină.

 

S-a mai aprins o stea

Ce noaptea nopţii luminează,

Crâmpei de cer poartă în ea

Şi-n gânduri mi se furişează.

 

S-a mai aprins o stea…

[Sofia Sincă]

Eu, în schimb am vrut să vă scutesc de această dată, de impresiile mele reale şi am zis ceva la general. Mi-am zis, ce am eu cu autorul dacă asta a vrut să scrie, având în vedere şi poezia anterioară. Însă vă promit că nu se va mai întâmpla. Vă voi demonstra că ştiu să analizez un text.

[C.Titi Nechita]

D-na Sofia, nu ştiu dacă are sens să lungim această discuţie. Eu nu am afirmat nicăieri aici şi oriunde altundeva că aş fi nu ştiu ce mare autor cu pretenţii. În al doilea rând nu înţeleg ce treabă are aici vârsta nu ştiu cui la care ziceţi că fac referire. Nu am exprimat decât o părere, o onstatare dacă vreţi la fel ca şi d-stră. Am crezut sincer că aici se poate discuta liber despre anumite păreri/impresii referitoare la cele postate în ambele sensuri şi nu doar într-o direcţie  . Nu m-au deranjat nicicând opiniile celor din jur dar nici nu am putut tace când părerile formate au fost  greşite. Decât să spun un adevar pe ocolite prefer să-l spun direct, pe faţă şi credeţi-mă că pot suporta şi reversul.

Numai bine!

[Sofia Sincă]

Şi eu mă aşteptam la dvs. având în vedere vârsta de care faceţi caz, la poezie mai mult decât adolescentină, aşa cum sunt ambele pe care le-am citit până acum. La versuri adolescentine şi părerea nu poate fi decât la fel cu acestea.

[C.Titi Nechita]

D-na Sofia, este un drept al fiecăruia la o părere aşa cum afirmaţi, doar că punând în balanţă părerea d-stră şi cea a unui adolescent am rămas surprins pentru că mă aşteptam de la d-stră la o astfel de părere, dar încă o dată, este aşa cum aţi spus,  părerea d-stră şi nu e loc de supărare. Nu-mi rămâne decât să-mi cer iertare pentru ,,divagaţii".

[C.Titi Nechita]

Domniţă Cristina, după cum am spus-o şi d-lui Lazar, sunt cam rebel dar performanţa se face muncind. Până pe la vreo sută de ani mi-a mai rămas puţin, aş spune că poate mai am şanse de îndreptare.
Mulţumesc tare mult pentru plăcerea de a ,,mă citi"!

[C.Titi Nechita]

D-na Gina, mulţumesc frumos de semn si copletarea în vers!

[Chris]

Cu problemele tehnice rezolvate ar fi o poezie frumoasă. Oricum am citit-o cu plăcere,...

[Sofia Sincă]

Mesajul se înţelege  aşa cum l-ai scris, colega. Şi el se poate interpreta după bunul plac al cititorului. Dacă mie îmi sună în minte doar strălucirea stelelor, pe care le scoţi în evidenţă la fiecare strofă, aceasta am luat-o de bună. Aaaa... că se mai divaghează câte ceva pe lîngă ele, că se ia prin antiteză şi partea sumbră a lucrurilor... Însă este prea mare diferenţa dintre stele aprinse şi lacrimi. O stea când stăluceşte nu poate vărsa lacrimi. Ori străluceşte, ori plânge. Vezi? de aceea eu am luat doar partea strălucitoare ale astrelor, ceea ce mi-a convenit. Nu are nici un amestec cu Mioriţa, nici pe departe. Părerea mea.

[gina zaharia]

S-a mai aprins o stea pe cer,

Cuprinsă-i parcă de mister;

Din când în când ar vrea să știe

Cum e în zbor prin galaxie...

semnul meu,

[C.Titi Nechita]

Strălucesc, d-na Sofia, dar modul în care aţi definit-o este ca şi cum aş spune că în Mioriţa de exemplu ar fi vorba despre nişte oi mai albe şi mai cornute. Esenţa, mesajul iniţial şi real nu este că stelele strălucesc şi spun asta fără a face nici-un fel de paralelism. Să ştiţi că nu am pretenţia în a se face o analiză amplă dar nici nu vreau a se înţelege greşit mesajul.
Toată stima!