pe șoapte de lumină am înălțat rugăminți

dar Hades tot a luat o parte din mine

în desișuri fără umbre am căzut 

și plângând pe ale întunericului brațe 

m-am hrănit cu seva din pământ 

ca o marmură de Michelangelo 

am renăscut, am prins viața de mână 

sădind vlăstare  în coșuri de lut,

ce au crescut taumaturg din  petalele  norilor

și au zâmbit cu ochi de demiurg

glasul și dragostea lor au…

Ce profunzimi plictisitoare –

Ce adâncimi absurd-obscure!

Afirmă lucruri tot mai nule –

Poesis – muza care moare.

*  *  *

Idei cuprinse în silabe,

În forme fără înțelesuri,

Și infinitele lor sensuri,

Înfipte-n minți devin podoabe:

Vă spun despre ce nu-i cuvânt

Și despre toate ce în mine,

N-au loc în minte și-n vorbire –

Doar în suspinele din vânt...

*  * …

calul a fost adus pe pământ special pentru om

dumnezeu l-a făcut

să slujească cu credință

ghicindu-i gândurile …

Curgea în tăcere pe dune apusul,

iar soarele-n zare părea tot mai greu,

cu raze de aur broda necuprinsul,

venind mai aproape de sufletul meu.

Sub tălpi tremura un râu fără prunduri,

și pașii deasupra cădeau tot mai moi,

soseau întrebări neștiute pe gânduri,

iar timpul venea peste timp…

bunicului îi plăcea să se …

Pe curba directoare a miturilor scoase

din zvonuri aruncate în noul anotimp

îl plânge încă Omul pe cel care furase      

secretele păstrate de zeii din Olimp.

Legenda regăsită ajunsă peste vreme

prin cărțile ascunse de asprele priviri,

în iernile haine încearcă să ne cheme

să cernem adevărul…

Peste mâinile bătătorite ale mamei

zburau, seara, fluturi mari, diafani,

să le mângâie.

Alcătuiau un joc ireal de lumini

pe retina copilului fascinat de culori.

Mama mea avea o lumină pe frunte,

sub formă de stea.

Când se pleca să-mi vorbească,

venea înspre mine susurul blând

al unui pârâu liniștit.

Mai măricel fiind, după amurguri,

colindam printre constelații cu mama

să învăț să le spun la fiecare…

sună alarma cineva cere ajutor

în loc de semințe au aruncat plumbi pe câmpurile arate

o umbră ia foc la marginea frigului

înfloresc ghioceii în parcurile orașului

dar semaforul străzii are o singură culoare

iar oamenii își târăsc sufletul între frică și foame

gloanțe nemiloase ca gerul lui februarie

se amestecă peste strigătele de neputință ale…

O, cum se duce gândul pe căile astrale

și în infimul clipei, ajuns la infinit,

destramă karma sorții din mitice pocale

la porți întredeschise pe timp nedefinit.

Nu poate nici lumina vreodată să ajungă

acolo unde gândul deja a fost ajuns

și nici trăirea clipei nu poate să se stingă

căci tot ce…

Doar două măști am rămas,

Gurile stau strâmbe, aiurea,

Din lumea ta  îmi iau bun-rămas,

Zâmbetul …

timpul nu stă într-un loc

se mișcă 

zicea bunicul…

nu, noi nu suntem buni

ne luăm porţia de bunătate

azi, de Paşte…

Trec clipe reci..., prin acele de ceas –

nespusele-ntrebări încep să doară,

din câte-au fost, din câte-au mai rămas

pe gânduri se aștern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,

dar dacă timpul curge doar-nainte

cum de se-ntorc regretele din drum

ca să-mi aduc mereu de…

Doar greierii se-aud,

în noaptea asta lungă,

de se răscoală-n cer tot universul ierbii

- și,-n foșnet, licurici

aprind pe boltă stele.

Cum ți-unduiește părul…

În zare norii. Zugrăvite semne

pe cerul limpezit. Timpul primea

ochi inegali de litere. Pesemne,

nu știu cine le-a scris cu mâna …

în desișuri fără umbre am căzut
m-am hrănit cu seva din pământ
și sunt
Moartea... nu mă sperie
am primit în dar Viață
și-am pus pașii fără frică
glasuri și zâmbete au pictat
sufletul meu și m-au răscolit
gânduri vechi au înghețat
și sunt

Mă simt
într-un sărut
pe suflet
versul își scrie
cu cerneală aerul
respirația mea
în respirația ta
învie
cuvântul!