Vestitorii primăverii

[Nechita Corneliu]

Sub umbra luminată suav de palma noastră,

Au rasărit doi ghiocei firavi, feriga şi-un alun,

Zâmbind în veşnicie ca-ntr-o glastră,

Lui Dumnezeu cel mare şi cel bun!

 

Hai ridicaţi-vă şi râdeţi spre tării,

Priviţi lumina, clopotiţi, vă bucuraţi în soare,

Căci aţi rămas şi azi simbol al primăverii,

În lumea copleşită de ninsoare.

 

Ninsoare tristă ce vine iată de la est,

Cu vânt şi crivăţ şi durere mare,

Cu zgomote de tunuri şi lanţuri pentru vest,

Ce-s târâite de-un nebun în zare.

[Vasilisia Lazăr]

Ideea da, însă trebuie să studiați prozodia. În afară de ritm și măsură pe care le-ați ignorat, mai e și rima. O rimă facilă tim est/vest, soare/ninsoare, mare/zare, formată din aceleași părți de vorbire, denotă sărăcie lexicală. Apoi rima tării/primăverii nu bate pe motiv de accent. E mult de studiat, dar cu voință și perseverență, se poate. 

[Nechita Corneliu]

Sărut mâinile, mulțumesc frumos pentru incurajare doamna Ada Nemescu! O zi deosebită va doresc!... sincer, e mult mai ușor cu pana chitării decât cu penelul poetului! Și întotdeauna pentru mine personal, o nouă încercare înseamnă provocare, muncă și de fapt viață! 

[Ada Nemescu]

Interesant, pulsatil, cumva într-un stil propriu, rebel.

Am citit cu plăcere, Ada

[Nechita Corneliu]

Multumesc mult, doamna Valeria Merca, zile binecuvantate tuturor!

[Valeria Merca]

Ideea/ tema propusă este lăudabilă, realizarea este modestă, pornind chiar de la titlu. 

Dar am citit cu interes și plăcere. 

[Nechita Corneliu]

Cristos a înviat!

Mulțumesc mult pentru faptul că v-ați oprit o clipă asupra versurilor mele... sunt primele! Sper să mai încerc și altele și să țin astfel cont de sfaturile primite!